Uriașul elvețian

Ulrich Zwingli (1484-1531)


Cariera lui Ulrich Zwingli ca reformator a fost relativ scurtă, dar trăsăturile sale de lider energic și multilateral au fost cruciale pentru perioada timpurie a mișcării protestante.

Născut în 1484 în familia magistratului-șef local dintr-un mic sat alpin numit Wildhaus, Zwingli a urmat cursurile universității din Viena și Basel, după care a slujit ca preot în orașul elvețian Glarus între 1506 și 1516. În următorii doi ani (1517-1518), în care a fost preot în orașul Einsiedeln, Zwingli s-a despărțit de practica tradițională Romano-Catolică, predicând într-un mod clar și expozitiv în limba germană obișnuită a poporului său. O astfel de predicare i-a adus un post în orașul liber sau „cantonul” Zurich în 1519.

Ulrich Zwingli

În Einsiedeln, Zwingli studiase cu ardoare Noul Testament în Greacă, compilat recent de Erasmus din Rotterdam. Aflat acum în Zurich, Zwingli a petrecut șase ani predicând la rând prin Noul Testament, amestecându-se printre oamenii din parohia sa, scriind împotriva dogmelor și practicilor nescripturale catolice și implicându-se în dezbateri publice cu autoritățile catolice în fața liderilor orașului. În această perioadă, consiliile locale atât din Zurich cât și din cantonul Bern, aflat în apropiere, au votat pentru adoptarea protestantismului.

Cele Șaizeci și șapte de Articole

Pentru dezbaterile sale publice cu autoritățile catolice la începutul anului 1523, Zwingli a formulat „Cele 67 de Articole”. Scurta introducere și concluzia documentului arată respectul profund al lui Zwingli față de autoritatea cuvântului lui Dumnezeu și credința lui fermă în statutul unic al Bibliei ca singura revelație a veștii bune mântuitoare a lui Isus Cristos și a voii lui Dumnezeu pentru creștini. În introducere putem citi:

Articolele și opiniile de mai jos, eu, Ulrich Zwingli, mărturisesc că le-am predicat în vrednicul oraș Zurich, bazate pe Scripturile care sunt intitulate ca fiind inspirate de Dumnezeu… și unde nu am înțeles corect până acum Scripturile sus-menționate voi permite să fiu învățat mai bine, dar doar din Scripturile sus-menționate.

Zwingli avea să detalieze aceste articole într-un tratat de dimensiunile unei cărți în 1525, intitulat „Religia Adevărată și Falsă.” În 1526, el a formulat „Zece teze” pentru Bern, care au servit ca un rezumat succint al perspectivei sale reformate.

Gata cu fastul

Zwingli, uriașul elvețian al Reformei, era în mod special indignat de fastul, ipocrizia și idolatria religiei create de om. Truda sa pentru reformarea Zurich-ului și altor cantoane elvețiene ar putea fi înțeleasă cel mai bine, poate, ca un efort pentru a elibera oamenii de povara impusă de un sistem religios inventat de oameni și care nu-și poate împlini promisiunea vieții eterne.

Articolul 7 din „Cele 67 de Articole” afirmă că Cristos „este o mântuire eternă și capul tuturor credincioșilor, care formează trupul Său, dar care este mort și nu poate face nimic fără El.” Frecventarea liturghiei, participarea la așa-zisele sacramente ale Romano-Catolicismului, sau chiar ordinarea ca preot nu îl făceau pe cineva un membru viu din punct de vedere spiritual în adevărata „ecclesia catholica” (biserica universală). Acest lucru se întâmplă doar prin Evanghelie și prin Duhul Sfânt.

Mănâncă un cârnat, găsește-ți o nevastă

Zwingli era un activist care nu doar avea ca scop să învețe pe alții și să aplice numai Biblia, ci și îndemna cu perseverență atât biserica, cât și autoritățile civile, să-și realinieze legile și politicile la cuvântul lui Dumnezeu. În timpul Postului Paștelui din 1522, Zwingli și-a dat acordul tacit în casa unui enoriaș, tipograful Christoph Froschauer, atunci când el și invitații săi au mâncat cârnați, interziși de Biserica Romano-Catolică pe perioada postului, însă care erau o mâncare de bază locală. Zwingli a intervenit cu succes pe lângă autoritățile orașului Zurich pentru a-i elibera pe acești bărbați din închisoare, unde fuseseră închiși pentru încălcarea postului.

Profitând de indulgența consiliului orașului, Zwingli și alți zece preoți i-au scris Episcopului din Constance, cerând ca preoții să primească dreptul să se căsătorească, întrucât cerința celibatului complet pentru preoți era nescripturală și neînțeleaptă. Zwingli însuși deja trăia cu o văduvă, Anna Reinhart, cu care s-a căsătorit la scurt timp după ce Zurich a devenit un canton liber de autoritatea episcopului (Zwingli se căsătorise deja cu Anna, însă pe ascuns – n. trad.).

Zwingli a avut de asemenea un respect profund pentru femei și a tânjit ca ele să experimenteze ucenicia creștină autentică. În 1522, el a vizitat o mănăstire de maici pentru a ține o serie de prelegeri intitulată „Pe tema clarității și siguranței Cuvântului lui Dumnezeu”, lecții teologice pe tema doctrinei revelației și interpretării Bibliei.

Doisprezece ani de Reformă

Pe 11 octombrie 1531, la 47 de ani, Zwingli a murit neînarmat pe un câmp de bătălie în apropiere de Kappel, Elveția, slujind drept capelan al trupelor protestante și purtând doar un steag și o Biblie.

La momentul morții sale, trecuseră doar 12 ani de la perioada în care Zwingli fusese preot în Einsiedeln – o carieră scurtă în comparație cu zecile de ani de reformă ai lui Luther și Calvin. Dar există un motiv pentru care Zwingli este adesea al treilea nume pe care oamenii îl menționează când își aduc aminte de Reformă. Prin harul Domnului, cei doisprezece ani ai acestui reformator dinamic au dus nenumărați bărbați și femei din Elveția departe de ceremonii moarte și înapoi la Isus Cristos.

Heinrich Bullinger i-a urmat lui Zwingli ca pastor al bisericii Gross Münster și conducător al „Școlii de Profeți” din Zurich, care pregătea bărbați în limbile biblice, exegeză și predicare. În anii 1560, Bullinger a fost principalul autor al Celei de-a Doua Mărturisiri Helvetice (Elvețiană – n.trad.), adoptată la scurt timp de biserici reformate din Elveția, Scoția, Ungaria, Franța și Polonia. Ea rămâne până în prezent una dintre cele mai influente și iubite declarații doctrinale ale denominațiilor reformate variate din întreaga lume.


Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.

Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.