La începutul anilor 1530, un comerciant englez pe nume Stephen Vaughan a fost mandatat să-l găsească pe William Tyndale și să-l informeze că Regele Henry al VIII-lea dorea ca el să se întoarcă din ascunzătoarea lui de pe Continent. Într-o scrisoare datată 19 iunie 1531, Vaughan scria despre Tyndale (1494-1536) aceste cuvinte simple: „Îl găsesc mereu cântând o singură notă.”
Această notă singulară era următoarea: Își va oferi Regele Angliei susținerea oficială pentru o Biblie în limbaj comun pentru toți supușii săi englezi? Dacă nu, Tyndale nu voia să vină. Dacă da, Tyndale s-ar fi predat regelui și nu ar mai fi scris niciodată vreo altă carte.
Regele a refuzat. Iar Tyndale nu s-a mai întors niciodată în patria sa. În schimb, dacă regele și Biserica Romano-Catolică nu voiau să ofere o Biblie tipărită în engleză pe care omul obișnuit să o poată citi, Tyndale avea să o facă, chiar dacă l-ar fi costat viața. Ceea ce s-a și întâmplat.
Copiii plugari își vor cunoaște Biblia
Când Tyndale avea 28 de ani, în 1522, el slujea ca tutore în casa lui John Walsh din Gloucestershire, Anglia, petrecându-și majoritatea timpului studiind Noul Testament în Greacă al lui Erasmus, care fusese tipărit cu doar șase ani înainte, în 1516.
Din ce în ce mai mult, pe măsură ce Tyndale a văzut adevărurile Reformei tot mai clar în Noul Testament în Greacă, a devenit suspect în casa catolică a lui John Walsh. John Foxe ne spune că într-o zi un savant catolic exasperat aflat la masă cu Tyndale a spus: „Ne-ar fi mai bine fără legea lui Dumnezeu decât fără cea a papei.”
Ca răspuns, Tyndale a spus faimoasele sale cuvinte: „Îl sfidez pe Papă și toate legile lui… Dacă Dumnezeu îmi păstrează viața aici mulți ani, voi face ca un băiat care merge cu plugul să știe mai mult din Scriptură decât știi dumneata.”
Un crescendo compus dintr-o singură notă
Patru ani mai târziu, Tyndale a terminat traducerea în engleză a Noului Testament în Greacă în Worms, Germania, și a început să îl introducă pe furiș în Anglia în baloți de pânză. Până în octombrie 1526, Episcopul Tunstall interzisese deja cartea în Londra, dar tirajul fusese de cel puțin trei mii. Iar cărțile ajungeau la oameni. Pe perioada următorilor opt ani, alte cinci ediții piratate au fost de asemenea tipărite.
În 1534, Tyndale a publicat un Nou Testament revizuit, după ce învățase între timp ebraica, probabil în Germania, lucru care l-a ajutat să înțeleagă mai bine conexiunile dintre Vechiul și Noul Testament. Biograful David Daniell numește acest Nou Testament din 1534 „gloria muncii vieții sale” (William Tyndale, 316). Dacă Tyndale „cânta mereu o singură notă”, acesta era crescendo-ul cântecului vieții sale – Noul Testament în engleză finalizat și rafinat.
Pentru prima dată în istorie, Noul Testament în Greacă fusese tradus în engleză. Înainte de a fi martirizat în 1536, Tyndale avea să continue să traducă în engleza simplă, obișnuită, nu doar Noul Testament, dar și Pentateuhul, Iosua până la 2 Cronici și Iona. Tot acest material a devenit baza pentru Biblia cea Mare publicată de Miles Coverdale în Anglia în 1539 și baza pentru Biblia de la Geneva, publicată în 1557 – „Biblia națiunii”, care s-a vândut în mai mult de un milion de exemplare între 1560 și 1640.
Traducerea Bibliei, adevărul Evangheliei
Ce l-a împins pe Tyndale să cânte o singură notă întreaga sa viață? A fost convingerea tare ca piatra că toți oamenii sunt în robie față de păcat, orbi, morți, condamnați și neajutorați și că Dumnezeu acționase în Cristos pentru a asigura mântuire prin har prin credință. Acest lucru fusese ascuns de către Scripturile Latine și sistemul bisericesc al penitențelor și meritelor. Acesta era motivul pentru care Biblia trebuia să fie tradusă și în cele din urmă acesta este motivul pentru care Tyndale a fost martirizat. El scria:
Credința, mama tuturor faptelor bune, ne îndreptățește înainte ca noi să putem produce vreo faptă bună: așa cum soțul se căsătorește cu soția lui înainte ca el să poată avea vreun copil legitim prin ea. (William Tyndale, 156-57)
Omul este pierdut, mort spiritual, condamnat. Dumnezeu este suveran, Cristos este suficient, credința este totul. Traducerea Bibliei și adevărul Bibliei erau inseparabile pentru Tyndale și în cele din urmă adevărul – în mod special adevărul îndreptățirii doar prin credință – a fost cel care a aprins Anglia cu focul Reformei și apoi a adus sentința morții asupra acestui traducător al Bibliei.
În octombrie 1536, la doar 42 de ani, vocea cuprinzând doar o notă a lui Tyndale a fost redusă la tăcere când el a fost legat de un stâlp, sugrumat de călău și apoi consumat de foc. Dar datorită traducerii sale în limba engleză obișnuită, cântecul în sine a crescut într-un măreț cor englezesc format din femei de casă, cizmari și, da, chiar și băieți de la plug.
Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.
Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.