Relații transformate prin Hristos – partea a II-a


| Text biblic: 1 Petru 3:1-7 | Tematică: Hristos

Creștinul este aici străin, călătorind înspre patria cerească. Speranțele noastre nu sunt pentru viața de pe acest pământ ci sunt orientate înspre moștenirea care ne-a fost pregătită în ceruri.

Supunerea față de Dumnezeu este baza supunerii față de orice altă autoritate stabilită de Dumnezeu în viața noastră. Demonstrezi că te supui lui Dumnezeu prin faptul că nu te răzvrătești față de locul și statutul de autoritate - supunere în care El te-a pus.

Hristos nu a ripostat, nu Și-a cerut drepturile, nu a căutat să-Și facă dreptate singur, nu a răspuns răului cu rău. Domnul Isus nu a făcut toate acestea pentru că a înțeles că Dumnezeu este în ultimă instanță autoritatea supremă și nimic nu se întâmplă în afara acestui cadru.

Acest cuvânt, „supunere”, a devenit atât de demodat și atât de ridiculizat. „Ce ne vorbești nouă despre supunere în secolul 21?!” Însă, dragii mei, nu cumva lipsa supunerii față de autoritate a fost cauza căderii primilor oameni? Nu cumva independența și autonomia este ceea ce caracterizează viața celor necredincioși?

Principiul care se desprinde este unul foarte dur, dar pe care avem nevoie atât de mare să-l auzim: nesupunerea față de domeniul de autoritate în care Dumnezeu ne-a așezat arată în ultimă instanță nesupunerea noastră față de Dumnezeu. Dacă te răzvrătești împotriva unei autorități pământești, te răzvrătești prin aceasta împotriva autorității cerești.

Florin Mereuță