Matei 9:18-35 – Niciodată nu s-a mai văzut așa ceva!


| Text biblic: Matei 9:18-35 | Serie: Evanghelia după Matei | Tematică: Harul lui Dumnezeu

Matei continuă să arate cum Isus are autoritatea peste lumea materială și spirituală. În dimineața aceasta ne vom uita la ultimul grup de minuni din cele trei. Așa cum mai spuneam și cu altă ocazie, este interesant de observat planul acesta dual al lui Matei. El descrie atât autoritatea extraordinară a lui Isus, cât și procesul uceniciei. Haideți să observăm acest lucru împreună:

  • După primul set de minuni, Matei ne vorbește despre ceea ce înseamnă să fii ucenicul lui Isus.
  • După cel de-al doilea set de minuni, Matei descrie chemarea la ucencie și se folosește chiar de experiența proprie (despre care a vorbit Florin data trecută).
  • După cel de-al 3-lea, avem trimiterea celor 12.

Acesta este procesul normal al oricărui ucenic: Domnul face chemarea, chemare care devine personală atunci când îți dă ție har să răspunzi, iar apoi această chemare te trimite în mijlocul lumii pentru a povesti despre ceea ce a făcut Isus în viața ta.

Frumusețea narațiunii lui Matei se vede însă și prin reacțiile și dinamica care pe el o surprinde. De aceea cred că este așa de ușor să trăiești momentele Evangheliei împreună cu Matei. Este cu adevărat o relatare excepțională! În contextul primului grup de minuni, mulțimile nu spun nimic. Este tăcere. În cel de-al doilea, oamenii se pun în mișcare, sunt uimiți și chiar speriați de Isus.
Însă în al treilea, oamenii își bat joc de El, I se împotrivesc și nu-L ascultă. Matei își mută relatarea către o descriere concretă a reacției oamenilor la MESAJUL ȘI LUCRAREA lui Isus.
(Paranteză: Ai spune că Matei a fost mai degrabă un mare scriitor decât un mare vameș! Aceasta este lucrarea minunată a Duhului Sfânt!)… Să revenim la reacția oamenilor… Dacă aceștia ar fi fost buni cunoscători ai Scripturilor, ar fi trebui să înțeleagă timpurile pe care le trăiau. Hai că poate acești oameni simpli poate nu erau familiari cu profeții și legea, dar fariseii? Cărturarii? Oamenii religioși și lăudăroși ai vremii? Cum de nu au putut ei vedea împlinindu-se în fața ochilor lor Isaia 35?…
Chiar și Ioan Botezătorul are un moment de îndoială: „Tu ești Acela care trebuie să vină sau să așteptăm pe altul?” Care este răspunsul lui Isus? TREBUIA CA ACESTE MINUNI ȘI MESAJUL SĂ FIE DOVADA IDENTITĂȚII LUI ISUS, NU?
În dimineața aceasta, mă întreb: oare noi avem momentele noastre de îndoială? Dacă da, oare de ce?

Să revenim la paragraful pe care ni l-am propus să-l parcurgem astăzi. Învierea fiicei lui Iair, vindecarea orbilor și a mutului îndrăcit.
(„Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit…” – voi reveni într-un mesaj viitor la aceste vorbe și ne vom uita la rolul ucenicilor lui Ioan Botezătorul în mesajul evanghelistului Matei…)

În acest ciclu de minuni, Matei ne arată că Isus nu Își demonstrează autoritatea doar asupra bolii și puterii întunericului, ci și a morții. Este una dintre primele învierii a lui Isus relatate de Evanghelii.
Știți ce m-am gândit? Ce bine de toți oamenii aceștia că au trăit în perioada aceasta în care Isus a fost printre ei!! Oare câți copii de 12 ani nu mor? Sau câți orbi nu sunt în lumea aceasta care și-ar dori să vadă sau câți muți nu și-ar dori să vorbească?… Oamenii erau îndreptățiți să spună: „Niciodată nu s-a văzut așa ceva…”

Să mergem la pas cu Isus…

Ce vă uimește la Isus?
Știți că este interesant pentru mine că în ciuda faptului că a auzit toate glumele și intrigile și râsetele celor strânși în curtea lui Iair, El înviază pe fetiță. În ciuda faptului că cei doi au ieșit afară și au răspândit vestea despre El în contradicție cu sfatul Lui, El îi vindecă. În ciuda fariseilor care urmeau să Îl asocieze cu Satan, El îl vindecă pe mut. Câtă compasiune! Cu adevărat Isus are milă de om!
Câtă credincioșie! Tatăl I-a trasat un plan exact și El a împlinit totul cu exactitate.
O, cât de diferiți suntem noi! Imediat ne lăsam călcați pe bătături și nu mai facem nimic… cu greu iubim… Iar când vine vorba de planul suveran, înțelept și bun al lui Dumnezeu, oare de câte ori nu ne îndoim și nu dăm bir cu fugiții?! Tată, fă-ne precum Isus! Astfel de ucenici, după chipul și asemănarea lui Isus!