Isus este Emanuel


Încă din cartea Geneza, încă de la început, regăsim aspectul acesta al prezenței lui Dumnezeu în grădina Edenului. Prezența lui Dumnezeu, așa cum este prezentată în Scriptură, a fost experimentată în diverse feluri de către oameni. Unii s-au temut de ea (Geneza 3:8 - Adam și Eva se ascund). Isaia e copleșit de propria neputință și păcătoșenie (Isaia 6) când a pătruns în prezența lui Dumnezeu. Alții au încercat din răsputeri să fugă de ea (Iona). În timp ce Dumnezeu își arată prezența prin marea Lui putere, întreg pământul tremură în fața acestei prezențe dulci, dar în același timp înfiorătoare a lui Dumnezeu (Psalmul 68:8).

Odată cu intrarea păcatului în lume, totul se schimbă. Păcatul aduce separare de Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în harul Său, se face disponibil într-un nou mod, într-un mod proaspăt, pentru a restaura relația Sa cu omul căzut. Răspunsul pe care Dumnezeu îl are față de păcatul lui Adam produce separare, judecată, dar în același timp disponibilitate sau prezență, văzute în termenii răscumpărării.

E interesant să vezi cum se face legătura aceasta între grădină, cort, templu și Cristos. Pentru că toate acestea sunt umbre ale lui Emanuel de fapt. Ele urmau să se împlinească în realitatea finală a noului legământ, anume în Cristos.

Grădina Edenului, cortul, templul, Cristos care împlinește totul. Și noul legământ, pentru că este un legământ mult mai bun decât tot ce a fost până acum, are o garanție și o pecete cum nu s-a mai auzit, cum niciunul din legăminte nu a mai pomenit: Duhul lui Dumnezeu.

Acum, prin Isus Emanuel, spre deosebire de Isaia, ne apropiem cu îndrăzneală de tronul lui Dumnezeu, cum spune autorul Epistolei către Evrei că „intrăm cu îndrăzneală”. În loc să fugim de fața lui Dumnezeu, asemenea lui Iona, ne ascundem în Cristos. Spre deosebire de Isaia, în loc să plângem păcatul nostru, intrăm cu îndrăzneală la tronul lui Dumnezeu.

În dimineața aceasta, acestea sunt cele două nume ale lui Isus la care gândim și ne bucurăm că Îl cunoaștem ca Isus, ca Mântuitor, și ca Emanuel, ca Dumnezeu care este prezent în viața noastră. Dacă nu Îl cunoști ca Isus și știi doar că e Dumnezeu și că într-o zi vei fi judecat, grăbește-te să-L cunoști ca Mântuitor și recunoaște că nu poți să stai drept înaintea lui Dumnezeu decât prin El, prin dreptatea Lui, care-ți este imputată, trecută în drept. El, care a murit, poate prin sângele Lui să te introducă în prezența lui Dumnezeu. Și Evrei descrie frumos lucrul acesta, că Isus intră în prezența lui Dumnezeu prin sângele Lui și împreună cu El noi toți ceilalți putem să intrăm în prezența lui Dumnezeu. Noi n-am putea să intrăm în prezența lui Dumnezeu dacă Isus n-ar fi intrat pentru noi acolo.

Nicu Sotir