Geneza 11 – Babelul din noi


| Text biblic: Geneza 11:1-9 | Serie: Geneza | Tematică: Omnisciența lui Dumnezeu

1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

2. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.

3. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.

4. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”

5. Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.

6. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.;

7. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”

8. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.

9. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.

(Geneza 11:1-9)

Genesa 11:1-9 – Turnul Babel

Sper, dragilor, că în călătoria aceasta preistorică am învățat mai multe lucruri despre Dumnezeul nostru și despre noi. Încă de la începuturi vedem cât de bun este Dumnezeu în ciuda păcatului omului și cât de serios este Dumnezeu pedepsind inimile rebele. Este un contrast uimitor între harul lui Dumnezeu și asprimea lui Dumnezeu, iar Moise parcă vrea să întrebe: De care vrei tu să ai parte???

Am văzut cum contextul perfect nu îl determină pe om să asculte de Dumnezeu. Am văzut că intrarea în prezența lui Dumnezeu nu îl scutește pe om de cădere. Am văzut că umblarea cu Dumnezeu pentru o anumită perioadă nu este garanția unui final fericit, iar astăzi vom vedea cum neascultarea și ignoranța aduc vizita divinului.
Istoria ne dovedește că în fiecare dintre noi există o parte a acestui spirit Babilonian sau de la Babel. În unii se vede mai mult, în alții mai puțin. Multe secole după evenimentul acesta de la Babel, Nebucadnețar se bătea cu pumnul în piept afirmând, «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reşedinţă împărătească, prin măreţia puterii mele şi pentru gloria maiestăţii mele?» În vremea apostolilor când Împăratul Irod s-a adresat oamenilor aceștia au strigat ”Voce de dumnezeu, nu de om!” … lista este mult mai stufoasă: Cezar Augustus când a murit unii au crezut că a murit Dumnezeu, Ludovic al 14-lea a fost intitulat regele soarelui, Stalin le spunea oamenilor să se gândească la el atunci când sunt îngrijorați. Dragilor este tendința omului de a înălța mica noastră inimă babiloniană pe tronul viețiilor noastre.

Relatarea despre Turnul Babel este oglinda de la celalalt capăt al holului. După ce am privit la oglinda Edenului și am văzut cât de mult ne asemănăm cu primii noștrii părinți, acum Moise vrea să se asigure că înțelegem bine lecția Edenului, oferindu-ne oglinda Babelului. Este interesant să observi precuparea lui Dumnezeu pentru umanintate în cele două evenimente. Într-unul Dumnezeu spune Haidem să ne coborâm … iar în celălalt Omul a devenit ca unul dintre noi. În ambele Dumnezeu înlătură rezidenții. Atât Babel cât și Eden se aflau cât de cât în aceași locație: în câmpia Șinear.

 

Neascultarea și aroganța umană

Această unitate a limbii, națională și culturală ar fi trebuit să fie un beneficiu pentru urmașii lui Noe. Însă așa cum vom vedea aceasta unire și anturaj păcătos i-a determinat să nu asculte.
Indicația din versetul 2 că s-au mutat dintre răsărit indică problemele cu care se confruntau. În Genesa oridecâte ori Moise scrie răsărit sau de la răsărit vorbește despre oameni care fug de Dumnezeu sau sunt în neascultare față de El.
Când Adam și Eva au păcătuit heruvimi au fost pus la răsărit de Grădină. Când Lot l-a părăsit pe Avraam a mers spre est. Când fiii țiitoarelor lui Avraam au fost îndepărtați au mers spre răsărit. Iacov a fugit din țara lui înspre oamenii de la răsărit. Aici îi vedem pe oameni că pleacă spre răsărit, în afara locului binecuvântării divine.
Ce și-au propus urmașii lui Noe?
Să revoluționeaze domeniul construcțiilor, să contruiească un turn pentru a ajunge până la nori și să își facă un nume…………… cărămidă în loc de piatră
Să își facă un nume … ultima oară când Moise vorbește despre asta este în capitolul 6 a fost despre Nefilimi … adică nu de bine. Din păcate acestă teamă de anonimat încă îi bântuie pe mulți. Își face loc în inima politicienilor, a predicatorilor, a sportivilor și
actorilor… Dorința asta după nemurire a societății este așa de periculoasă.
”Ura anonimatului îi determină pe oameni la fapte eroice de vitejie sau la multe ore de muncă neplăcută; sau îi stimulează la fapte spectaculare de rușine sau la fapte egoiste fără scrupule. În cele mai rele forme ale ei îi ispitește pe oameni să ofere cinste și glorie lor înșile în loc să i-o ofere singurului nume care îi aparține, a lui Dumnezeu.” Alan Richardson
De fapt ei erau conștinți de situația lor proprie și de consecințele acesteia așa că încercau să își liniștească conștiințele cu aceste fapte în contextul unității. Nu-i așa că atunci când păcătuiești în grup este mai ușor??? Te gândești că dacă toți o fac, pai atunci pedeapsa poate nu o sa mai fie așa de grea…

Vizita și investigația divină.

Mâ gândesc că la acțiunile lor Dumnezeu a împlinit Psalmul 2Cel ce șade în ceruri râde, Domnul își bate joc de ei. Au vrut să îl impresioneze pe Dumnezeu, au reușit! Însă altfel față de cum și-au propus ei.

Care este concluzia lui Dumnezeu? Credeți că s-a simțit Dumnezeu amenințat de potențialul colectivității? Cred că mai degrabă Dumnezeu se uimește la ce s-ar întâmpla cu familia omului dacă El nu ar mai verifica lucrurile… Împrăștierea lor este harul Lui! Judecata lor a fost completă, iar Babel nu se mai numește poarta lui Dumnezeu, ci încurcătură Babel …
Peste tot prin Scriptură Babilonul a devenit evocatorul mândriei umane și a lipsei de sfințenie ce atrage judecata lui Dumnezeu. Cu toate acestea realitatea influenței acesteia lungi a Babelului este sursa pentru o mare speranță. Profetul vede o mare inversiune a acestei realități: Atunci le voi da popoarelor buze curate, pentru ca toţi să cheme Numele DOMNULUI şi să-I slujească umăr la umăr. (3:9) Va veni ziua în care păcatul va fi distrus și o unitate perfectă va fi restabilită printre națiuni…. în orașul sfânt, care se va coborî din ceruri … M-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat Cetatea Sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu. Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în ea. Porţile ei nu vor fi închise niciodată ziua şi acolo nu va mai fi noapte. Gloria şi onoarea neamurilor vor fi aduse în ea.
Dragilor, trebuie să părăsim Babelul, trebuie să ne abandonăm inimile de Babilonieni care caută siguranță în orașul oamenilor cu deziluziile ei. Trebuie să renunțăm în a ne mai face un nume și trebuie să ne găsim identitatea în Hristos!!!