Înțelepciunea lui Dumnezeu


Înțelepciunea divină. Cred că m-aș pricepe mai degrabă să descriu fațetele infinite ale nebuniei umane, deși și acolo aș fi limitat, dar parcă nu așa de mult, luând în considerare experiență personală. Ce ironie, că eu, un om caracterizat de așa de multă prostie încerc să explic ce înseamnă izvorul divin de înțelepciune. Oare cum aș putea vreodată înțelege și explica înțelepciunea lui Dumnezeu?

Înțelepciunea divină este, printre altele, abilitatea lui Dumnezeu de a creiona obiective desăvârșite și de a le împlini prin căile cele mai adecvate.

Înțelepciunea, în general, nu este totuna cu cunoașterea, ci este punerea în aplicare a cunoștinței. Înțelepciune înseamnă să discerni care este cel mai bun rezultat într-o situație dată și care sunt cele mai bune instrumente în împlinirea lui.

S-ar putea spune atunci că înțelepciunea divină este, printre altele, abilitatea lui Dumnezeu de a creiona obiective desăvârșite și de a le împlini prin căile cele mai adecvate? Vorbim totuși de o perfecțiune ireproșabilă! Care ar fi câteva dintre obiectivele declarate ale lui Dumnezeu? Din revelația pe care o deținem înțelegem că Dumnezeu vrea să se glorifice pe Sine prin toate lucrurile (cf. Isaia 49:9-11; Efeseni 1:6) și că vrea să le facă parte de cel mai mare bine copiilor Săi (cf. Romani 8:28).

Pare că înțelepciunea lui Dumnezeu este legată tot timpul de bunătatea și puterea Sa. Bunătatea Lui este fântâna oricărui bine pe care îl vedem. Puterea Lui împlinește tot ceea ce El a hotărât. Înțelepciunea Lui făurește calea prin care bunătatea se exprimă în acțiune și puterea aduce în dă naștere la ceea ce înțelepciunea a plănuit.

Intelepciunea lui Dumnezeu

Ce s-ar putea spune despre natura înțelepciunii lui Dumnezeu? În primul rând, că El este singurul care este înțelept (cf. Romani 16:27). Orice formă de înțelepciune pe care o vedem în creație, fie în oameni, fie în îngeri, provine din Dumnezeu, care este izvorul nesecat de înțelepciune (Isaia 40:14). Apoi, în al doilea rând, El este o sursă fără limite în înțelepciune (Romani 11:33-34). Oare cum ne-am putea îndoi vreodată de faptul că planul suveran al lui Dumnezeu nu ar fi înțelept când El este infinit în abilitatea de a pune la lucru cunoașterea Lui? Dacă Dumnezeu este Suveranul și dacă El este Atotcunoscător, oare cum ne-am putea îndoi că ceva din ceea ce se întâmplă nu ar fi înțelept? O, dar, tocmai pentru că ne îndoim de suveranitatea și cunoașterea Lui atotcuprinzătoare punem la îndoială bunătatea și înțelepciunea Lui. Iar în al treilea rând, înțelepciunea Lui este desăvârșită. Nu există cusur și nici scăpări în înțelepciunea Lui.

Cum este cazul la multe dintre atributele dumnezeirii, înțelepciunea lui Dumnezeu a fost arătată pe deplin prin Fiul Său. De aceea, Pavel spunea, „El este înțelepciunea lui Dumnezeu” (cf. 1 Corinteni 1:24). Isus ne povestește despre cine este Dumnezeu și de aceea este îndeajuns să-L cunoaștem pe El.

Ce învățături personale putem trage din ceea ce Scriptura ne spune despre înțelepciunea lui Dumnezeu?

  1. Că Dumnezeu este Singurul în care putem avea deplină încredere și față de care putem manifesta dependență totală.
  2. Că este o nebunie să încerci să îi dai sfaturi lui Dumnezeu (Iov 21:22; 40:2). Omul trebuie să înțeleagă că singura cale către adevărata înțelepciune este să își recunoască propria prostie (1 Corinteni 3:18; Iacov 1:5).
  3. Că aprofundarea pe de o parte a persoanei și lucrării lui Cristos, iar pe de altă parte a Scripturii este superioară oricărei alte forme de studiu (Col. 2:3). Ca și creștini nu avem nevoie de nicio altă știință sau înțelepciune pentru a înțelege omul și nevoile acestuia. Revelația oferită de Dumnezeu în Cuvântul Său este suficientă.
  4. Că trebuie să avem o atitudine de reverență față de El. Ori de câte ori ne oprim și medităm la Dumnezeu și la căile Lui înțelepte, să exclamăm împreună cu Pavel, ,,O, adâncul bogăției înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile tale și cât de neînțelese sunt căile Tale!” (Romani 11:33).