Dumnezeu este dragoste (a 2-a parte)

Cum ne prezintă Scriptura tipurile de dragoste a lui Dumnezeu?


Adesea când studiem Scriptura suntem foarte tehnici și sistematici în observații; dovada faptului că suntem limitați și gândim în părți și categorii. Ce trebuie însă să urmărim este să păstrăm umilință, reverență față de Dumnezeu și aliniere biblică. Este foarte ușor să cazi strâmb în oricare dintre cele trei sfere.

În acest al doilea articol despre dragostea lui Dumnezeu adresăm câteva dintre modurile în care Biblia pare să o descrie*. Primul este dragostea caracteristică a Tatălui pentru Fiul și a Fiului pentru Tatăl Său. Ioan a fost pe drept poreclit „apostolul iubirii”, tocmai pentru că Evanghelia lui abundă în aceste nuanțe ale dragostei intra-trinitariene. În capitolul 3:35, Ioan afirmă răspicat, „Tatăl îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui”. Puțin mai târziu, în capitolul 5, Ioan dezvoltă tema lucrării Fiului și o face din nou în contextul relației perfecte dintre Tatăl și Fiul. Turnura pe care această progresie o ia este inimaginabilă și cu toate acestea, reală, „Așa cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi.” De la dragostea intra-trinitariană am ajuns la dragostea Fiului pentru ai Săi. Isus este mediatorul dragostei Tatălui. Și cum din această dragoste a izvorât ascultarea perfectă a Fiului de la cruce, tot așa din dragoste cei aleși se supun legii Fiul. Paralelismul este evident. „Desăvârșirea ascultării lui Isus…, semnul dragostei Fiului față de Tatăl (14:31), ne arată cu exactitate ce înseamnă că Fiul veșnic a rămas în dragostea Tatălui pentru El. Acesta este un aspect relațional, dar este de asemenea și un aspect constitutiv. Acest tipar de dragoste, atât relațional cât și constitutiv, în însăși Ființa lui Dumnezeu devine, conform lui Isus, modelul și imboldul relației noastre cu El. Dacă Îl iubim, vom asculta de El (14:15); aici, dacă Îl ascultăm, rămânem în dragostea Lui. Și de aceea relația noastră cu Isus oglindește relația Lui Isus cu Tatăl ceresc – care este desigur tema majoră a capitolului 17 din Ioan.” (D.A. Carson, The difficult doctrine of the love of God)

În al doilea rând, Scriptura zugrăvește o dragoste providențială a lui Dumnezeu față de tot ceea ce El a creat (Matei 5:43-48; Fapte 14:14-18). S-ar putea spune că harul comun al lui Dumnezeu izvorăște din aceasta. Și deși următoarea afirmație poate fi catalogată ca fiind una dură, totuși Dumnezeu îi iubește pe unii oameni limitat și într-un sens temporar. Strigătul lui Pavel către om în general este în ton cu cele afirmate, „Disprețuiești bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii lui răbdări și nu-ți dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?” (Romani 2:4) Cei care nu fac parte din poporul ales al lui Dumnezeu nu vor experimenta niciodată dragostea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, după cum este scris, „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât” (cf. Romani 9:10-13).

În al treilea rând, se poate vedea postura mântuitoare a lui Dumnezeu față de lumea Lui căzută. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” ne arată o caracteristică interesantă diferită cu totul de următoarea. Când Ioan vorbește despre lume nu se referă la lumea celor aleși, deși adesea aceasta este una dintre pozițiile exprimate de mulți studenți ai Scripturilor, ci despre creația răzvrătită împotriva Creatorului ei. În Ioan 14:19 apostolul vorbește despre lume în contrast cu cei aleși, paragraf care întărește idea exprimată mai devreme. Expresia „lume”, după cum spunea dr. Carson, nu are în vedere măsura cantitativă, ci mai degrabă pe cea calitativă. Expresia indică o lume căzută și rebelă față de Dumnezeu.

Un alt tip de dragoste divină menționată de Scripturi este dragostea particulară. Acesta este exprimată prin acțiunea selectivă a lui Dumnezeu. În VT vedem cum națiunea Israel devine obiectul acestei dragoste eficiente a lui Dumnezeu fără a face ceva special (Deut. 7:7-8; cf. 4:37; 10:14-15). El este însă o imagine a adevăratului Israel spiritual – Biserica, motiv pentru care selecția este temporară. NT vorbește în mod repetat despre această dragoste a lui Cristos pentru biserică (Efeseni 5:25). Câteodată se vorbește despre dragostea lui Dumnezeu față de ai Săi într-un mod condiționat de ascultare (Iuda 21; Ioan 15:9-10). Așa cum Fiul îl iubește pe Tatăl ascultând de voia Lui, tot așa și noi trebuie să ascultăm de poruncile Lui. Să ne uităm atent la Isus pentru a învăța să manifestăm un astfel de tip de dragoste, posibil doar prin harul Lui cel bogat.

* Gândurile articolului de față s-au născut și s-au conturat în timpul lecturării cărții lui D.A. Carson, „Doctrina dificilă a dragostei lui Dumnezeu”.