Zâmbetul Reformei

Pierre Viret (1511–1571)


Pierre Viret, născut în 1511, a fost un apologet, orator, umorist și economist, și un om cu mult înaintea timpurilor sale. Pe lângă toate acestea, a fost și un mare teolog.

O biografie recentă a lui Pierre Viret de Jean-Marc Berthoud are ca subtitlu „Un uriaș uitat al Reformei”, iar acest subtitlu rezumă totul. Ne-am obișnuit atât de mult să ne aducem aminte de uriașii cunoscuți ai Reformei – precum Luther și Calvin – încât uneori uităm că aceștia au fost însoțiți și de alții.

Tatăl vitreg al Genevei

Viret era un prieten personal apropiat al lui Calvin, și amândoi aveau o datorie importantă față de același om, William Farel. Farel a fost cel ce a auzit despre Calvin că trecea prin Geneva în drumul său spre o viață liniștită într-o bibliotecă undeva și l-a convins pe Calvin să rămână acolo să-i ajute cu lucrarea Reformei. Convins e un fel blând de-a spune – a prezis fulgere și ruină în cazul în care Calvin nu ar fi rămas – și așa a fost că William Farel l-a speriat pe Calvin, făcându-l să-și ocupe locul său remarcabil din istoria lumii.

Pierre Viret

Pierre Viret era un elvețian nativ, dar a mers la Universitatea din Paris. A fost convertit la credința Reformată cât timp a fost acolo și a fugit în orașul său natal, Orbe, pentru a scăpa de persecuția care izbucnise în Paris. Farel a fost cel care l-a chemat atunci pe Viret în lucrare și astfel a ajuns să predice pentru prima oară la vârsta de 20 de ani, în mai 1531. Acest lucru se întâmpla cu cinci ani înaintea confruntării lui Calvin de către Farel. În timpul slujirii în Orbe, Viret a avut marele privilegiu de a-și vedea părinții convertiți și aduși în Reformă.

La fel cum Calvin a fost asociat cu Geneva, tot așa și Viret a fost asociat cu Lausanne. Academia Geneveză era faimoasă pe bună dreptate, dar acea academie a fost, de fapt, copilul vitreg al muncii de dinainte a lui Viret. Viret fondase prima Academie Reformată în Lausanne în 1537. Acea academie a crescut și a înflorit acolo, iar în perioada ei de glorie avea în jur de o mie de studenți. O parte dintre foștii săi studenți au continuat prin a scrie Catehismul din Heidelberg (Ursinus și Olevianus) și Mărturisirea Belgiană (de Bres). Iar Theodore Beza era director acolo.

Poduri arse

Dar Viret se confrunta cu o provocare similară cu cea a lui Calvin – problema disciplinei controlate de stat în biserică. Deoarece Lausanne era sub autoritatea orașului Bern și pentru că autoritățile civile nu permiteau disciplina bisericească în afara verificării și permisiunii lor, rezultatul a fost corupția morală continuă.

Un exemplu flagrant este cel a unui om care deținea o afacere de prostituție în afara casei mamei sale, iar autoritățile din Bern nu au aprobat decizia de a i se interzice să ia parte la Cina Domnului. Conform biografului Jean-Marc Berthoud, „În scrierile sale polemice, Viret declara frecvent că Papa din Bern în frac scurt (Statul absolut) era un inamic mult mai rău al credinței decât bătrânul Papă de la Roma în roba sa lungă” (Pierre Viret, 35).

După numeroase solicitări, Viret a decis că era pur și simplu nevoie să tragă linia. A cerut autorităților să amâne o slujbă astfel încât să îi poată examina și să îi instruiască pe cei ce veneau să participe. Când lorzii din Bern au auzit despre asta, au fost indignați și au cerut ca Viret să fie demis, lucru care s-a și întâmplat. În acel moment Viret a plecat în Geneva – iar întreaga facultate a demisionat în semn de protest. Ca urmare, după câteva luni, a luat naștere academia din Geneva. Efectiv Academia din Lausanne s-a relocat – împreună cu un nor de binecuvântare.

Un reformator cu rânjet

Farel, menționat mai devreme, era în totalitate „ortodox”, dar trebuie să recunoaștem că avea capul în flăcări. Viret, pe de altă parte, era mult mai echilibrat. Deși Viret era un polemic eficace, și nicicum un pacifist eclesiastic, a reușit până la momentul morții sale în 1571 să câștige porecla „Zâmbetul Reformei”.

Viret știa cum să fie combativ, dar era în același timp cuceritor. Fie ca astfel de oameni să revină, iar numărul lor să crească.


Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.

Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.