Profesorul vesel

Zacharius Ursinus (1534-1583)


Începutul Catehismului de la Heidelberg (1563) face una dintre cele mai răsunătoare mărturisiri de credință din toată istoria creștină:

Î: Care este singura ta mângâiere în viață și în moarte?

R: Că nu sunt al meu, ci aparțin cu trupul și sufletul, atât în viață cât și în moarte, Mântuitorului meu credincios Isus Cristos.

Catehismul de la Heidelberg a fost rezultatul unei echipe de autori mandatați de către electorul german Frederick al III-lea, un prinț protestant devotat din primele decade ale Reformei germane. Principalul autor al catehismului a fost Zacharius Ursinus, profesor la Universitatea din Heidelberg.

Reformator umil

Ursinus a fost studentul lui Philip Melanchthon, care la rândul lui a fost unul din discipolii cheie ai marelui reformator german Martin Luther. Luther murise în 1546. Aflat în tinerețea lui în anii 1550, Ursinus a călătorit prin multe dintre capitalele majore ale Reformei europene, întâlnindu-l pe John Calvin, printre alți lideri principali ai Reformei.

Zacharias Ursinus

În această perioadă, reformatorii germani erau profund divizați în ce privește anumite întrebări teologice, cum ar fi cea legată de natura exactă a Cinei Domnului. Când umilul Ursinus a fost chemat să devină profesor la Heidelberg în 1561, a declarat: „O, dacă aș putea să rămân ascuns într-un colț!” Dar Dumnezeu îl chema pe Ursinus la Heidelberg ca să ajute la asigurarea unei moșteniri a Reformei.

Mângâietorul din Heidelberg

Catehismul de la Heidelberg a fost publicat anonim, dar cei mai mulți observatori de astăzi consideră că Ursinus a avut rolul principal în scrierea lui. Accentul lucrării pe doctrina calvinistă l-a făcut unul dintre catehismele cu sfera de influență cea mai largă din perioada Reformei.

Catehismul de la Heidelberg a fost rapid tradus în mai multe limbi, inclusiv în engleză în 1572. În lumea vorbitoare de limba engleză, ar fi întrecut în notorietate doar de Mărturisirea de Credință de la Westminster, realizată în Anglia în secolul următor. Unul dintre motivele pentru care Catehismul de la Heidelberg a avut atât de mult succes este faptul că a folosit un limbaj unificator în ce privește subiectele disputate, precum cele legate de Cina Domnului. Ursinus nu a dorit să accentueze mai tare diviziunile dintre protestanți.

Totuși, corespunzător convingerilor calviniste ale lui Ursinus, catehismul portretizează într-o lumină întunecată starea umanității despărțită de Cristos. În întrebarea și răspunsul (Î&R) 5 din catehism, Ursinus ne spune (bazându-se pe o mulțime de referințe biblice ca suport) că suntem „înclinați prin natură” să-L urâm pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. La numărul 8, se pune întrebarea dacă suntem „atât de depravați încât suntem total incapabili să facem vreun lucru bun.” Ursinus răspunde că da, suntem atât de depravați, „dacă nu suntem regenerați de către Duhul lui Dumnezeu”.

Pe de cealaltă parte, o viață răscumpărată de Dumnezeu este una de sfințenie, mulțumire și bucurie nedescrisă în eternitate. Mângâierea conținută în prima întrebare apare înțelegând marea adâncime a păcatului nostru, măreața salvare pe care Cristos o aduce din „starea nenorocită” și de la mânia cu care ne confruntăm din cauza acestui păcat, precum și marea recunoștință față de Dumnezeu pe care o aduce cunoașterea eliberării noastre. Ursinus explică faptul că „natura noastră nouă” în Cristos este o „bucurie din inimă în Cristos prin Cristos, precum și o dragoste și o desfătare pentru a trăi conform cu voia lui Dumnezeu în fapte bune.” Bucuria în răscumpărarea noastră, pentru Ursinus, este fundamentul trăirii sfinte.

Moștenirea bucuriei

În ciuda eforturilor lui Ursinus de a unifica facțiunile protestante învrăjbite, succesorul lui Frederick al III-lea i-a înlăturat pe el și pe ceilalți profesori calviniști de la facultatea din Heidelberg în anii 1570. Ursinus și-a găsit de lucru la o academie reformată nu departe de Heidelberg. A murit în 1583, la 48 de ani.

Prin intermediul Catehismului de la Heidelberg și prin prelegerile extensive pe care le-a publicat pentru a susține teologia din spatele catehismului, Ursinus a lăsat o arhivă bogată de învățătură biblică pentru generațiile următoare de credincioși. Învățăturile lui Ursinus încă inspiră multă bucurie astăzi, nu în ultimul rând datorită lucrării mărețe pe care Dumnezeu a făcut-o prin el și prin întreaga armată de reformatori.


Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.

Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.