Primul tremur

Peter Waldo (d. înainte de 1218)


| Serie: Aici stăm - 500 de ani de Reformă | Tematică: Reforma

Cu mai mult de trei sute de ani înainte de a se naște Martin Luther, un reformator neașteptat a apărut deodată în orașul Lyon din sud-estul Franței. Protestele lui împotriva doctrinelor și practicilor Bisericii Romano-Catolice au fost zguduituri puternice care prevesteau cutremurul spiritual care urma să vină, numit Reforma. Iar mișcarea pe care el a pornit-o a supraviețuit până s-a alăturat marii Reforme. El este cunoscut în istorie ca Peter Waldo.

Multe detalii despre Waldo nu sunt cunoscute, inclusiv numele lui. Nu știm dacă Peter a fost prenumele lui adevărat, întrucât nu apare în niciun document până la 150 de ani după moartea lui. Numele lui de familie a fost cel mai probabil ceva de genul Valdès sau Vaudès — Valdo (Waldo) era adaptarea în limba italiană. De asemenea, nu știm când s-a născut Peter și nici anul precis în care a murit – istoricii nu sunt toți de acord dacă a murit între 1205 și 1207 sau între 1215 și 1218.

Dar știm totuși câteva lucruri care au zguduit pământul.

Un conducător bogat se pocăiește

În 1170, Peter era un comerciant foarte bogat, bine cunoscut din orașul Lyon. Avea o soție, două fete și o mulțime de proprietăți. Dar ceva s-a întâmplat – unii spun că a fost martorul morții subite a unui prieten, alții spun că a auzit un cântec spiritual al unui menestrel ambulant – iar Peter a devenit foarte îngrijorat cu privire la starea spirituală a sufletului său și disperat să afle cum ar putea fi mântuit.

Primul lucru pe care l-a hotărât a fost să citească Biblia. Dar, întrucât nu exista decât sub forma Vulgatei Latine, iar latina sa era sărăcăcioasă, el a angajat doi învățați să o traducă în limba de zi cu zi pentru a o putea studia.

Mai apoi, a căutat sfat spiritual din partea unui preot, care l-a îndreptat către conducătorul bogat din Evanghelii și l-a citat pe Isus: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!” (Luca 18:22). Cuvintele lui Isus au străpuns inima lui Waldo. La fel ca tânărul conducător bogat, Waldo și-a dat seama deodată că el îl slujise pe Mamona, nu pe Dumnezeu. Dar, spre deosebire de tânărul conducător bogat care a plecat de la Isus, Waldo s-a pocăit și a făcut exact ce a spus Isus: a dat tot ce avea săracilor (după ce a făcut provizii corespunzătoare pentru soția și fetele sale). Din acel moment, el s-a hotărât să trăiască în dependență totală de Dumnezeu pentru a-i purta de grijă.

O mișcare s-a născut

Waldo a început imediat să predice din Biblia sa pe străzile din Lyon, în special celor săraci. Mulți s-au convertit, iar până la 1175 un grup destul de mare de bărbați și femei deveniseră ucenicii lui Waldo. Ei de asemenea renunțaseră la posesiunile lor și predicau (atât femei, cât și bărbați). Oamenii au început să-i numească „Săracii din Lyon”. Mai târziu, pe măsură ce grupul a devenit o mișcare și s-a răspândit prin toată Franța și în alte părți ale Europei, au devenit cunoscuți sub numele de „Waldensieni”.

Cu cât studia mai mult Scriptura, Waldo devenea tot mai neliniștit cu privire la anumite doctrine, practici și structuri de conducere ale Bisericii Catolice – fără a mai menționa avuția ei. Iar el a vorbit cu îndrăzneală împotriva acestor lucruri. Dar, întrucât Biserica interzicea în mod oficial laicilor să predice, Waldo și gașca lui pestriță a atras opoziția din partea liderilor bisericii.

Un semn care stârnește opoziție

Arhiepiscopul Lyon-ului a fost iritat în mod special de această mișcare de reformă needucată și auto-desemnată și a luat măsuri să o zdrobească. Însă în 1179 Waldo a apelat direct la Papa Alexandru al III-lea și a primit aprobarea lui. Totuși, doar cinci ani mai târziu, noul Papă, Lucius al III-lea, i-a luat partea Arhiepiscopului și i-a excomunicat pe Waldo și pe cei care-l urmau.

În primii ani, mișcarea Waldensiană a fost o mișcare de reformă. Peter Waldo nu a intenționat niciodată să părăsească biserica și ținea multe din doctrinele tradiționale Catolice. Dar după excomunicare, precum și mai departe după moartea lui Waldo, convingerile Waldensiene asemănătoare cu ale Protestanților au crescut și s-au întărit.

În cele din urmă, Waldensienii au ajuns să respingă orice altă pretenție de autoritate cu excepția Scripturii, orice mediator între Dumnezeu și om în afara lui Isus, toate sacramentele cu excepția celor atestate în Biblie (adică botezul și cina) și multe alte doctrine catolice.

  • Ei respingeau orice pretenție de autoritate în afara Scripturii.
  • Ei respingeau orice mediator între Dumnezeu și om, în afara omului Isus Cristos (deși Maria a fost venerată destul de mult timp).
  • Ei respingeau învățătura că doar un preot poate asculta mărturisirea de păcat a unui om, și au susținut că toți credincioșii sunt calificați.
  • Ei respingeau purgatoriul și astfel respingeau indulgențele și rugăciunile pentru morți.
  • Ei credeau că singurele sacramente aprobate de Scriptură sunt botezul și cina Domnului.
  • Ei respingeau accentul pe care Biserica îl punea asupra postului și zilelor de sărbătoare și asupra restricțiilor la mâncare.
  • Ei respingeau sistemul preoțesc și al castelor călugărești.
  • Ei respingeau venerarea relicvelor, pelerinajele și folosirea apei sfințite.
  • Ei respingeau pretenția papei de a avea autoritate asupra conducătorilor pământești.
  • În cele din urmă, ei au respins succesiunea apostolică a papei.

Pre-reforma se alătură Reformei

În ciuda excomunicării și morții lui Waldo, mișcarea Waldensiană a continuat să crească destul de mult timp. Ea s-a răspândit în nordul Italiei și în regiuni din Spania, Austria, Germania, Ungaria și Polonia.

Dar persecuția Romano-Catolică a continuat de asemenea și a crescut în severitate, până când, în secolul al cincisprezecelea, rândurile mișcării Waldensiene se reduseseră la mici comunități obscure din văile alpine ale Franței și Italiei. Dar când Reforma Protestantă a izbucnit pe scenă în secolul al șaisprezecelea, cei mai mulți Waldensieni au devenit Protestanți.

Peter Waldo a fost proto-protestant, deși nu a știut aceasta. El a fost un simplu comerciant care a devenit predicator, care pur și simplu a crezut în cuvântul lui Dumnezeu cu toată inima, lucru pe care l-a demonstrat prin toată viața lui. Și, crezându-L pe Dumnezeu pe cuvânt, Waldo a răsturnat lumea lui cu susul în jos.


Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.

Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.