Similitudini între liderii religioși din vremea lui Isus și cei ai vremurilor noastre


| Text biblic: Matei 23 | Serie: Evanghelia după Matei

Nu trecuseră decât câțiva ani de la distrugerea Ierusalimului, iar mesajul lui Isus părea că se împlinește întocmai. Profetul de care s-au îndoit cei mai mulți a avut dreptate… însă biserica primară a fost contemporană cu toate acestea! Pentru noi mesajul lui Isus pare mai diluat și demodat. Este greu de luat în considerație când au trecut atât de multe veacuri peste el. Însă realizați cât de actual, radical și temător era pentru biserica primară, în mod special pentru liderii ei??? Dumnezeu a fost așa de drastic cu poporul lui Israel și cu liderii lui… ce serios este acest Dumnezeu!! Poate că biserica secolului XXI ar fi mai înțeleaptă și mai chibzuită dacă ar avea mai mult respect față de Domnul ei.

Atacul profetic al lui Isus învață biserica tuturor vremurilor despre natura religiei false.

Dacă în predica de pe munte crediniciosul învață cum să trăiască, în acestă cuvântare a lui Isus credinciosul trebuie să învețe cum să nu trăiască.

Avertismente pentru credincioși (pentru biserică) – Matei 23:1-12

Scaunul lui Moise

Caracteristici ale acestor farisei și învățători ai legii:

  1. Predică, dar nu practică.
  2. Sunt autoritari și nu oferă har.
  3. Prea teatrali.
  4. Iubesc să fie apreciați și respectați de oameni.

v. 4 – În acest context nu avem de-a face așa de mult cu ce învață ei, ci cu modul în care o fac. Modul lor de învățare este autoritar. Versetul 4 este foarte puternic: În ce fel învăț eu pe alții? Doar pun poveri, sau ofer har?? Îi ajut să-și ducă responsabilitățile?

v. 5 – Acuzațiile lui Isus nu sunt că ei nu și-ar fi trăit viața pentru Dumnezeu, ci doar că scopul lor final este acela al stimei și aprecierii umane.

vv. 8-12 – Calvin: „Nu este loc pentru ceartă doar din cauza unui cuvânt. Cristos nu este interesat de titlurile pe care și le asumă unii care iau rolul de învățător, dar le limitează granițele în caz că ajung să stăpânesc peste credința fraților… El nu îi condamnă pe cei care își exercită responsabilitatea de conducător fără a nesocoti relațiile fraternale între aceia care se tem de Dumnezeu. Sumarul acestei învățături constă tocmai în faptul că totul ar trebui să depindă doar de buzele lui Cristos.”

Cele șapte declarații de condamnare

  1. Primele trei sunt adresate în mod special împotriva învățătorilor și a învățăturilor lor false.
  2. Următoarele trei sunt adresate fariseilor și practicilor lor false.
  3. Ultima este o strigare de condamnare către întreaga generație a Israelului și împotriva siguranței lor false.

Erau ipocriți în două feluri: spuneau și nu făceau … sau știau că ceea ce spun nu este bine, dar continuau să afirme lucrurile acelea.

v. 16-22 – Despre învățătorii care cred că văd mai mult decât este de fapt în text. Cărțile sau seminariile despre vindecări sau despre tipul rugăciunilor cărora Dumnezeu nu le răspunde… sau legaliști…

Problema fariseilor nu este doar că ei fac foarte multe lucruri; ideea este că în foarte puține contexte ei fac așa de puțin cu privire la lucrurile care sunt cu adevărat importante.

v. 24 – calăuze false – interpreți falși ai voii lui Dumnezeu.

Meticulozitate (conștiinciozitate) în lucruri mărunte și abandonare în elementele majore.