Sabatul evreiesc și ziua Domnului


Prin lucrurile pe care le voi prezenta în această dimineață aș dori să vedem:

  1. Că Vechiul Legământ a trecut și că nici una dintre poruncile regăsite în documentul legământului nu este cerință pentru credincioși astăzi, incluzând aici Sabatul. Vom vedea legătura dintre Sabatul din Geneza și Sabatul ca semn și parte a vechiului legământ.
  2. Ce are de spus Noul Testament cu privire la abrogarea Sabatului ca zi de odihnă.
  3. Ce este de spus despre ziua Domnului? Chiar dacă biserica primară se întâlnea în mod regulat în prima zi a săptămânii pentru a-și aduce aminte de înviere, nu există nici o poruncă specifică cu privire la această zi ca fiind o zi de odihnă pentru cel credincios.

1. Vechiul Legământ a trecut și nici una dintre poruncile regăsite în documentul legământului nu este cerință pentru credincioși astăzi, incluzând aici Sabatul. Vom vedea legătura dintre Sabatul din Geneza și Sabatul ca semn și parte a vechiului legământ.

Sunt mulți oameni care consideră că Sabatul este parte a Legii morale a lui Dumnezeu. Ideea este că, așa cum am mai spus și cu alte ocazii, nu există vreun astfel de concept în Scripturi. Putem vedea în Istoria răscumpărării că există legi diferite specifice fiecărei perioade: pre-mozică (legea naturii), mozaică și a lui Hristos, dar acest fapt nu dovedește că ar fi existat vreo lege comună a lui Dumnezeu prezentă în toate cele trei. Acest raționament nu este susținut nicăieri de Scriptură. Este ușor de observat progresia pe care Biblia o prezintă atât din punct de vedere al păcatului, cât și al răscumpărării, cât și al legii. Mai presus de orice, Biblia este progresia revelației lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său. Cu fiecare carte parcursă, cititorul își poate face o imagine mai clară a lui Hristos. Acestea fiind spuse, putem vedea relații între progresii, dar în același timp înțelegem și discontinuitățile. Am fost logodit cu Marta și asta ne duce cu gândul că a fost o perioadă de curtare. Sunt căsătorit cu Marta; asta ne duce cu gândul că a existat o logodnă, logodnă care a fost finalizată pe 16 August 2007…

Există vreo legătură între Sabatele Vechiului Testament? Adică acela din Geneza 2:2-3 și Exod 20:10-12?

La această întrebare începem precum Bunyan, afirmând că este important de înțeles natura celor două și de răspuns la următoarele întrebări:

  1. De ce S-a odihnit Dumnezeu? Iar odată cu acesta am putea întreba și: De ce s-ar fi odihnit oamenii înainte de Sinai?
  2. De ce îi cere Dumnezeu lui Israel să se odihnească?
Prima întrebare: De ce S-a odihnit Dumnezeu? Iar odată cu acesta am putea întreba: De ce s-ar fi odihnit oamenii înainte de Sinai?

Dumnezeu Se odihnește după lucrarea pe care o face. Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, însă El o face pentru a întruchipa ceva, așa cum interpretează de altfel și autorul cărții Evrei: Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat, pentru că oricine intră în odihna Lui (lucrarea de ispășire a lui Isus) se va odihni de lucrările lui, ca şi Dumnezeu de ale Sale. (Evrei 4:9,10 NTR)

Dumnezeu separă Sabatul de celelalte zile ale creației pentru odihna Sa (subliniați…)!!!

Câteva implicații:

  • Adam nu a înțeles că ziua a 7-a este o zi de odihnă. Nu vedem nicăieri înainte de Sinai că Dumnezeu ar fi impus sau poruncit oamenilor să se odihnească pentru că El a făcut-o.
    • Nu citim despre despre asta în Scriptură. Când facem asta trebuie să:
      • Vedem dacă găsim o lege/o poruncă
      • sau o practică care să sprijine (confirme) ce să facem
    • Nu găsim o lege despre Sabat, așa cum găsim despre fructul interzis (Gen. 2:16,17). Iar în Gen. 8:20-21, când are loc o închinare publică, nu ni se specifică nimic că s-ar fi făcut într-o anume zi.
  • Dacă ar fi venit prin legea naturii, atunci toți oamenii ar fi fost convinși de necesitatea ținerii ei. Conform Rom. 2 – dacă Dumnezeu ar fi pus în conștiința omului ținerea unei zile de odihnă, atunci am fi găsit fie că oamenii au tendința aceasta în ei de a se odihni într-o anume zi, fie că se simt vinovați, după cum oamenii se simt vinovați de curvie, sau crimă, sau minciună, și dacă nu ar exista o lege vizibilă care să facă acest lucru.
  • Dacă nu este o lege a naturii, atunci nu este obligatorie pentru toți… așa cum a fost pentru evrei atunci când Dumnezeu a încheiat legământul cu ei.
  • Însuși Moise se pare că nu a primit cunoștință prin tradiție, ci prin revelație – Exod 16:23 (primul incident dinainte de Sinai unde apare ziua de odihnă), Neemia 9:14.
  • Moise și profetul Ezechiel, amândoi la unison, confirmă că cea de-a șaptea zi nu a fost impusă asupra oamenilor până când Israelul nu a fost dus în pustie (Ezec. 20:10-12; Deut. 5:15)

Deut. 5:15 răspunde la cea de-a doua întrebare.

A doua întrebare: De ce îi cere Dumnezeu lui Israel să se odihnească?

De ce a fost inclus Sabatul pe pietrele de piatră, parte a celor 10 porunci, dacă nu a fost o lege mai dinainte? Acum, de cele mai multe ori întrebarea este pusă în felul acesta, spune Reisinger: Dacă Sabatul nu era parte a „legii morale”, de ce a fost inclus pe aceste table de piatră ca fiind parte a celor 10 porunci? Biblia ne oferă un răspuns foarte clar și simplu: PENTRU CĂ ERAU SEMNUL LEGĂMÂNTULUI pe care El l-a făcut cu Israel și de aceea trebuia să fie parte a acestui document al legământului al cărui semn era.

Urmăriți cu mine textul din Exod 31:12-18:

  1. Cele 10 porunci sunt sinonime cu tablele legii și cele 2 table ale mărturiei. Acestea constituie documentul legământului prin care Israelul se așeza ca și națiune cu statut cu totul special în relația lor cu Dumnezeu.
  2. Sabatul este semnul legământului.
  3. Atunci când Sabatul era încălcat, era ca și cum tot legământul era disprețuit.
  4. Legământul acesta a fost făcut exclusiv doar cu casa lui Israel.
  5. În esență, porunca este pentru abținerea de la munca fizică și ea nu a avea nimic de-a face cu aspectele închinării publice.

Concluzionăm că Dumnezeu S-a odihnit, însă nu a impus tuturor oamenilor să facă acest lucru. De fapt, pentru prima oară când Dumnezeu poruncește o zi de odihnă este în pustia Sinai, providențial după mielul de paște care a fost adus ca jertfă, o întruchipare a Mielului lui Dumnezeu care avea să aducă adevărata odihnă. Sabatul, ziua de odihnă, a fost semnul legământului între Dumnezeu și națiunea Israel, nu o cerință pentru toate popoarele.

2. Ce are de spus Noul Testament cu privire la abrogarea Sabatului ca zi de odihnă?

Domnul Isus
  • El afirmă despre Sine că este odihna și că este Domn al Sabatului.
  • El Însuși a ținut Sabatul, dar după cum spune și D. A. Carson, „nimeni să nu îndrăznească să concluzioneze pe această bază că ținerea Sabatului este obligatorie.” De ce? Pentru că Isus S-a născut sub lege și El a făcut lucrurile ca sub lege. NOI NU MAI SUNTEM SUB ACEASTĂ LEGE MOZAICĂ!!!
  • El corectează neînțelegeri fundamentale ale legilor Sabatului, așa cum corectează și închinarea greșită la templu.

Douglas Moo subliniază bine: „Chiar dacă El nu învață clar abrogarea poruncii Sabatului, El redirecționează atenția de la lege la El Însuși, Domnul Sabatului, și astfel așează pe poziție principiul pe care mai târziu biserica primară își justifică îndepărtarea de ținerea Sabatului.”

Pavel în Coloseni 2:13-17
  • Iertarea păcatelor a venit pentru că legea care a fost pironită pe cruce este aceași lege care stătea între noi și Dumnezeu – Acest pasaj face referire la LEGE, nu la legea ceremonială. Pentru că nu prin legea ceremonială avem iertare de păcat și acceptarea înaintea lui Dumnezeu.
  • Contextul acestui pasaj este mântuirea prin ispășirea lui Hristos. NU VORBIM despre eliberare prin legea ceremonială.

Câteva observații:

  • Coloseni 2:17Levitic 23:1,2,3 ⇔ Sabatul este considerat ca fiind cea mai importantă dintre sărbători.
  • că în versetul 3 Sabatul este o zi de odihnă și trebuie ținută în locuințe – nu este conectată cu o închinare congregațională la cortul întâlnirii.

→ Pavel arată clar că Legea, implicit Sabatul, sunt umbra lucrurilor viitoare; trupul este al lui Hristos.

Să ne uităm la câteva tabele cu privire la legăminte și cu privire la semnele legămintelor:

LegământSemn
Avramic (Gen. 12, 15, 17)Circumcizia (Geneza 17:9,10,11,14)
Noahic (Gen. 9:17)Curcubeul (Gen. 9:17)
Mozaic (Exod 3, 13, 16)Sabatul (Deut. 5:3-15)
Noul Legământ (Evrei 9:11-15)Cina Domnului (1 Corinteni 11:25)

Câteva observații folositoare:

  • Moise era să moară pentru că fiii lui nu erau circumciși. Moise acționa ca o persoană publică și ca reprezentant din partea lui Dumnezeu, în timp ce în mod voluntar se făcea vinovat de încălcarea semnului legământului.
  • Numeri 15:32-36 – moartea pentru încălcarea Sabatului.
  • 1 Cor. 11:30 – mulți dorm sau au murit printre voi.

Principiul semnului legământului, care este valabil pentru toate legămintele.

Vechiul LegământNoul Legământ
Îndreaptă atenția către CreațieÎndreaptă atenția către Calvar (Creația nouă a lui Dumnezeu)
Scoate în evidență Dătătorul legii și JudecătorulÎl scoate în evidență pe Hristos ca Răscumpărător
„Acesta (ține Sabatul) fă-l…„Acesta (cina Domnului) fă-l…
aducându-ți aminte” de datoria ta.spre pomenirea Mea.”

Vechiul Legământ într-un mod drept îi lega pe oameni să asculte de Dumnezeu, cu durere, până la moarte, ca și Creator și Dătător al legii, și să sărbătorească lucrarea vechii creații. Noul Legământ ne leagă de Dumnezeu, Răscumpărătorul nostru prin Domnul Isus Hristos, și sărbătorim lucrarea noii creații. Unul aduce aminte de păcat, celălalt aduce aminte de iertare. Sabatul îi forța pe evrei să-și aducă aminte de două lucruri în fiecare săptămână. În primul rând, odihna Sabatului le aducea aminte de Edenul pe care l-au pierdut datorită păcatului și răzvrătirii. În al doilea rând, Sabatul era o constantă aducere aminte a promisiunii că Unul avea să vină și să să așeze o odihnă mai mare, ce nu putea fi distrusă de nimeni. Sabatul era mesajul poverii păcatului și al speranței mântuirii.

3. Ce este de spus despre ziua Domnului? Chiar dacă biserica primară se întâlnea în mod regulat în prima zi a săptămânii pentru a-și aduce aminte de înviere, nu există nici o poruncă specifică cu privire la această zi ca fiind o zi de odihnă pentru cel credincios.

Cu toate acestea trebuie să ne aducem aminte două aspecte încă de la început:

  1. Obiceiurile bisericii primare nu sunt lege, de aceea nu trebuie impuse credincioșilor din toate timpurile.
  2. Scriptura pare că nu vorbește despre Ziua Domnului ca înlocuitor al Sabatului. Cele două nu se află pe aceleași coordonate logice. Corespondentul Sabatului în Noul Legământ este Cina Domnului și nu Ziua Domnului.

Expresia „Ziua Domnului” se regăsește în Scriptură o singură dată, în ultima scrisoare a apostolului dragostei, Ioan: în Apocalipsa 1:10. Nu putem ști semnificația corectă a acestei expresii. Poate face referire într-adevăr la prima zi din săptămână, dar poate face referire și la ziua întoarcerii Domnului, zi despre care se face referire în mai multe cărți profetice ale Vechiului Testament și Noului Testament, inclusiv Apocalipsa. Este dificil și ciudat să îi atribui unui astfel de verset așa de multe implicații și chiar să îl faci obligatoriu pentru generații de credincioși la rând. Noul Testament vorbește despre prima zi din săptămână și senzația este că această zi era într-adevăr o zi cu totul deosebită, făcută în mod special așa de învierea Domnului Isus și a coborârii Duhului Sfânt. Deși vedem că prima biserică se întâlnea în prima zi a săptămânii, mai vedem această primă biserică făcând o grămadă de alte lucruri. În Fapte 2:46 se spune că: „În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii…” Ar trebui atunci să ne întâlnim zilnic? Ar trebui în fiecare zi să frângem pâinea în familiile noastre? Ar trebui să ne ținem bunurile materiale la comun? Acestea pot fi lucruri foarte bune de făcut, dar nu sunt lucruri care ne sunt poruncite să le facem. Nu putem transforma exemplele biblice în porunci fără a nu deveni selectivi la un moment dat. Adică să ne uităm la Scriptură și să alegem așa cum vrem noi exemplele biblice pentru că ele să devină obligatorii/porunci. Nici unul dintre noi nu avem autoritatea de a face așa ceva!

Să concluzionăm: credinciosul Noului Legământ sărbătorește odihna Sabatului în fiecare zi, încrezându-se din ce în ce mai mult în Hristos și depinzând de puterea Lui transformatoare. Credinciosul Noului Legământ se bucură de libertatea oferită de ispășirea lui Hristos și pacea legii Duhului de viață.

Cum ar trebui să plecăm astăzi acasă? Bucurându-ne de jertfa lui Isus și de implicațiile pe care aceasta le are în viața noastră și a istoriei. Dragilor, să Îi fim recunoscători astăzi Tatălui pentru planul Lui de răscumpărare desfășurat progresiv în istorie și descoperit complet la împlinirea vremurilor în Fiul Său Isus. Astăzi ne încredem în odihna Lui; să ne desfătăm de sarcina Lui care este ușoară și de jugul Lui care este bun. Și astăzi, împreună cu vameșul, spune: Doamne ai milă de mine, păcătos trudit și împovărat! Dă-mi odihna Ta veșnică!