Părtași la lucrarea lui Hristos – Filipeni


Epistola ap. Pavel adresata celor din Filipi incepe cu o urare („Pavel si Timotei”). In calatoria sa, Pavel il intalneste pe Timotei, pe care il ia pentru a-l folosi in lucrare, iar in calatoria lor sunt condusi de Domnul in Filipi. Imi place mult aceasta imagine a unui credincios experiementat care investeste in viata unui credincios mai tanar si il ajuta in procesul de formare si maturizare in slujire. Pavel impreuna cu Timotei sunt cei care impreuna au propovaduit pentru prima data Evanghelia in Filipi. Nu cred ca este intamplator faptul ca Pavel incepe in felul acesta epistola sa.

Nu stim care este perioada de timp pe care a petrecut-o Pavel in Filipi. In Filipeni Fapte 16:15 citim ca Lidia i-a convins sa ramana in casa ei. In Fapte 16:16 citim: „Intr-o zi, in timp ce ne duceam spre locul de rugaciune…” Acesta expresie („Intr-o zi”) ne da de inteles ca ei au petrecut ceva timp in aceasta cetate; cert este ca dupa intamplarea cu acea sclava care avea un duh de ghicire pe care Pavel il mustra si il scoate afara din ea, Pavel si Silas au fost inchisi in temnita (v. 25), iar a doua zi sunt rugati sa paraseasca cetatea (v. 35 & 40).

In cetatea Filipi au intalnit mare opozitie fata de Evanghelie din partea lumii, opozitie care este in contrast cu felul in care Lidia impreuna cu casa ei (v. 15) si Temnicerul impreuna cu toti cei din casa lui (v. 32, 33) au primit Cuvantul.

Contextul in care ap. Pavel scrie aceasta epistola este unul asemanator cu cel in care a propovaduit Evanghelia in Filipi. Se afla de asemenea in lanturi din cauza Evangheliei (Filipeni 1:7, 12-13, 17, 30).

Suferinta din cauza Evangheliei nu este ceva destinat doar pentru unii ca ap. Pavel, ci este un lucru prin care orice credincios va trece cu siguranta: „Iar cei mai mulţi dintre fraţi, încurajaţi în Domnul datorită lanţurilor mele, au şi mai mare îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul.” (Filipeni 1:14 NTR) „Căci vouă vi s-a dat harul nu doar să credeţi în Cristos, ci să şi suferiţi pentru El, întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum auziţi că încă o mai am.” (Filipeni 1:29-30 NTR)

Evanghelia propovaduita de ap. Pavel in cetatea Filipi a fost insotita de har din partea Domnului, intrucat Filipenii sunt transformati de ea in felul cum ajung sa caute interesele si binele celui care le-a adus-o. Lidia isi deschide casa pentru ei (Faptele Apostolilor 16:15). Acest gest al ei o expune si pe ea la suferinta si batjocura pe care ap. Pavel o experimenteaza din partea celor necredinciosi.

Filipeni 1:29-30 (NTR): „Căci vouă vi s-a dat harul nu doar să credeţi în Cristos, ci să şi suferiţi pentru El, întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum auziţi că încă o mai am.”

Temnicerul la randul lui este gata sa se expuna si el cu curaj la orice consecinta care ar putea urma datorita gestului pe are il face fata de Pavel si Silas. „Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 16:32-34 NTR)

Fratii din Filip trimit prin fratele Epafrodit un dar in intampinarea nevoilor lui materiale (Filipeni 2:25-30).

Nu stim daca si altii din cetatea Filipi au ajuns sa primeasca Cuvantul prin lucrarea directa a ap. Pavel sau au ajuns sa-l primeasca pe Hristos prin marturia Lidiei si a temnicerului. In epistola ap. Pavel catre Filipeni ne sunt date detalii cu privire la faptul ca biserica din Filipi a crescut numeric (ex. Epafrodit).

Fratii din Filipi au pastrat o legatura frumoasa cu ap. Pavel si lucrurile pe care acestia le fac pentru el sunt o dovada a harului si a bunatatii lui Dumnezeu in viata lor care i-a transformat intr-un mod profund.

Unul din scopurile pentru care ap. Pavel scrie aceasta epistola este ca sa-si arate recunostinta fata de Filipeni petru parteneriatul (parteneriat, comuniune, partasie) pe care ei il au in vestirea Evangheliei. „Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi. În toate rugăciunile mele pentru voi toţi, mă rog cu bucurie pentru părtăşia voastră la Evanghelie, din prima zi şi până acum” (Filipeni 1:3-5 NTR).

Se pare ca fratii din Filipi au fost sensibili fata de nevoile ap. Pavel si ii trimit un dar in intampinarea nevoilor materiale ale sale prin fratele Epafrodit. „Am considerat că este necesar să vi-l trimit pe fratele Epafrodit, conlucrător şi ostaş împreună cu mine, trimisul vostru, cel pe care voi l-aţi trimis pentru a sluji nevoilor mele. El a fost foarte tulburat fiindcă aţi auzit că a fost bolnav. A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut îndurare faţă de el şi nu doar faţă de el, ci şi faţă de mine, ca să nu fiu întristat peste măsură. Aşadar, vi-l trimit în grabă, ca să vă bucuraţi văzându-l din nou, iar eu să nu mai fiu întristat. Primiţi-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, şi cinstiţi astfel de oameni! Căci de dragul lucrării lui Cristos era aproape să moară, riscându-şi viaţa pentru a face, în locul vostru, acele lucruri pe care voi nu le-aţi putut face pentru mine.” (Filipeni 2:25-30 NTR)

Un lucru care mi-a atras atentia cu privire la verstele de mai sus este atitudinea ap. Pavel fata de suferinta prin care a trecut fratele Epafrodit in Filipeni 2:27-28: „Dumnezeu a avut îndurare faţă de el şi nu doar faţă de el, ci şi faţă de mine, ca să nu fiu întristat peste măsură. Aşadar, vi-l trimit în grabă, ca să vă bucuraţi văzându-l din nou, iar eu să nu mai fiu întristat.” (NTR)

Ce frumos straluceste caracterul Domnului Isus in ap. Pavel! Sa fii intristat fata de suferinta fratelui tau in Hristos ca si cum ar fi a ta!! Ne putem da seama cu usurinta ca lucrurile pe care ap. Pavel le transmite altora sunt realitati pe care prin harul Domnului el le traieste in viata sa. Ce mare har!

”M-am bucurat mult în Domnul că acum, din nou, v-aţi gândit la mine. Într-adevăr, voi aţi fost preocupaţi de mine, însă n-aţi avut ocazia să arătaţi aceasta. Nu din cauza unei nevoi vă spun aceasta, pentru că eu am învăţat să fiu mulţumit în orice împrejurare m-aş afla. Ştiu ce înseamnă să fii sărac şi ştiu ce înseamnă să ai din belşug. Am învăţat secretul de a fi mulţumit în orice situaţie – fie sătul, fie flămând, fie în belşug, fie în nevoie. Pot totul în Cristos, Care mă întăreşte. Însă aţi făcut bine că aţi luat parte cu mine în necaz. Voi ştiţi, filipenilor, că în primele zile ale predicării Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o biserică n-a fost alături de mine în ce priveşte darea şi primirea, în afară de voi. În Tesalonic mi-aţi trimis de mai multe ori ajutor pentru nevoile mele. Nu că eu umblu după daruri, ci eu umblu după câştigul care este în folosul vostru. Am primit de toate şi sunt în belșug. Sunt foarte mulţumit că am primit de la Epafrodit darurile pe care mi le-aţi trimis. Ele sunt ca o mireasmă, ca o jertfă plăcută şi primită înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre după bogăţia Lui slăvită, în Cristos Isus.” (Filipeni 4:10-19 NTR)

Din ceea ce citim in Filipeni 4:15-16 („Voi ştiţi, filipenilor, că în primele zile ale predicării Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o biserică n-a fost alături de mine în ce priveşte darea şi primirea, în afară de voi. În Tesalonic mi-aţi trimis de mai multe ori ajutor pentru nevoile mele. Nu că eu umblu după daruri, ci eu umblu după câştigul care este în folosul vostru. Am primit de toate şi sunt în belșug.”), intelegem ca biserica din Filipi a dat dovada de o inima sensibila fata de binele celui care le-a adus Evanghelia – vestea buna a impacarii cu Dumnezeu prin Domnul Hristos.

In timp ce citeam Filipeni 4:6-7: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.” (NTR), mi-l imaginam pe temnicer ca in timp ce citea aceste cuvinte se gandea la felul cum ap. Pavel impreuna cu Silas la miezul noptii se rugau si cantau lui Dumnezeu cantari de lauda. Aceasta este o alta dovada a armoniei dintre cuvinte si fapte in viata apostolului Pavel.