Matei 6:19-24 – O inimă neîmpărțită


| Text biblic: Matei 6:19-24 | Serie: Evanghelia după Matei

19 Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le distrug moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, 20 ci adunaţi-vă comori în cer, unde nu le distrug moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 21 Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

22 Ochiul este felinarul trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină, 23 dar dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona.

(Matei 6:19-24, NTR)


Matei 6: 19-34

Dragilor, nu îmi este greu să repet, iar vouă cred că este de folos să auziți de mai multe ori. Acum, sper să nu vă plictisesc! Dar, dacă o să fac, sper măcar să am parte de răbdarea voastră Domnul Isus urcă pe munte de unde rostește unul dintre cele mai importante discursuri pe care le-a avut. Așa cum Moise a urcat pe munte să primească legea vechiului legământ, Isus urcă pe munte să vorbească despre legea noului legământ, despre legea Împărăției Lui. Credinciosul în noul legământ nu este lipsit de lege, ci are parte de un alt gen de lege. „Nu că noi prin noi înșine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viață.” (2 Cor. 3: 5,6 și contininuarea)

În acestă predică Isus descrie credincioșii noului legământ, despre care profeții vehiului testament spuneau că aceștia îl cunosc cu toții pe Domnul, că au Duhul Lui și că au o inimă cu totul nouă. Isus pe de altă parte îi descrie meticulos prin ceea ce noi intitulăm Fericirile … Aspectul cu adevărat deosebit cu privire la aceștia este natura neprihănirii lor. Isus prezintă antiteze prin care arată cum neprihănirea ucenicilor Lui diferă de cea a religioșilor vremurilor acelora. În capitolul 6, Isus continuă să vorbească despre faptul că ucencii Lui nu își trăiesc neprihănirea înaintea oamenilor ci înaintea Tatălui lor. Ei fie că dăruiesc din puținul sau multul lor, fie că se roagă, fie că postesc, caută atenția lui Dumnezeu și nu aplauzele și apriecierile celor din jur. Isus continuă discursul Lui reamintind că ucencii Lui își trăiesc viața înaintea lui Dumnezeu și în ceea ce privește lumea materială nu doar spirituală (milostenia, rugăciunea și postul făcând referire la lumea spirituală). Versetul cheie al acestei secțiuni este: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Observați că și aici ceea ce Isus scoate în evidență este neprihănirea care vine de la Dumnezeu.

Pasajul pe care l-am citit începe cu o negație …

v. 19 Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le distrug moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii,

Argumentul lui nu este neapărat unul spiritual; ci acela al unei judecăți sănătoase. Uitați argumentul judecății sănătoase: nimic nu este de partea mea în lumea aceasta! Însăși pământul luptă împotriva mea, iar locuitorii lor, oameni care trăiesc în jurul nostru vor ceea ce avem noi. Interesant este modul în care se economisea în vremea aceea: țesături scumpe, grâne și metale prețioase. Moliile distrug țesăturile, rugina grânarele, iar pentru hoți nu există ascunzătoare bună. Mă întreb oare ce ar fi spus Domnul Isus dacă ar fi venit pe pământ în vremea noastră? Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le distrug cutremurele şi falimentul şi unde le sparg codurile şi le fură hoţii …

Nu vă adunați comori … Câteva gânduri practice pe care trebuie să mi le reamintesc încăodată în primul rând mie în dimineața aceasta! Dragilor nu știu dacă este la fel și pentru voi însă pe mine chestiile noi mă fac să mă simt bine. Ce prostie! Se vede cât de drogați și păcăliți suntem! Cât de dependeți suntem de toate chestiile din jurul nostru! Nu-i așa că de multe cumpărăm nu pentru ca avem nevoie, ci pentru că am căzut pradă emoției de a avea jucării noi, sau boarfe noi, sau look nou, sau whatever … Credem că tinichelele ne aduc mai mult confort când de fapt nu-i așa!

In mod repetat credem minciuna ca pentru a fi fericiti si multimiti ne trebuie mai mult din ceea ce deja avem.

… și continuă cu un imperativ:

v. 20 ci adunaţi-vă comori în cer, unde nu le distrug moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

Superb! Depozitați acolo unde corupția și mita și competiția și nesimțirea nu se pot atinge de ele. Acolo unde oamenii nu mai pot vedea ceea ce ai, ci doar Dumnezeu. Ești interesat să te afișezi mai degrabă în fața oamenilor sau înaintea lui Dumnezeu?

Cum? Înțelegând luxul și săracia, spune Isus, fără a te îngrijora cu privire la viitor. Trăind viețiile în dependență de harul Domnului cu mâinile larg deschise. Să ne ajutem Dumnezeu să nu ne strângem mâinile, ci să le deschidem larg pentru ca să curgă harul Domnului prin ele.

v. 21 Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

Pe Dumnezeu îl intereseaza doar inima ta. El își dorește să ajungi să trăiești liber sau eliberat de tot ceea ce te-ar putea reține să trăiești ca un om liber.

Nu, nu este nimic greșit cu bogatia. Nu este nimic greșit să ai o mașina frumoasă, sau o casă frumoasă, sau haine frumoase. Toate acestea pot deveni o problemă dacă încep să ne definească, sau să ne conducă, sau să hotărească identitatea și valoarea noastră; atunci când lucrurile ajung acolo ne aflăm într-o problemă mare.

v. 22- 23 Ochiul este felinarul trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină, dar dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

Uite ce zice versetul acesta: „Dacă crezi că ai dreptate și ești greșit … auci”

William Barclay spunea:

Idea din spatele pasajului acestuia este una de o simplitate copilărească. Ochiul privită asemenea ferestrei prin care lumina pătrunde în tot trupul. Culoarea și condiția ferestrei hotărește cu privire la lumina care pătrunde în cameră. Dacă geamul ferestrei este curat, transparent și fără distorsiuni, lumina va inunda camera și lumina fiecare colțișor din ea. Dacă geamul ferestrei este colorat sau aburit sau cu distorsiuni, murdar sau obscut, lumina va fi împiedicată să pătrundă în cameră, iar camera va fi luminată… Tot așa, spune Isus, lumina care pătrunde în inima oricărui om și suflet și depinde de condiția spirituală a ochiului prin care trebuie să treacă, pentru că ochiul este fereastra întregului trup.”

Expresia lumina care este în tine … pare ironică spune D. A Carson. „Aceia care au ochiul rău, care umblă în întuneric, cred că ei au lumină, dar lumina aceea este în realitate întuneric.” Și dacă lumina aceea care ar trebui să aducă lumină nu aduce, asta ne vorbește despre cât de teribil este întunericul de acolo. E cam și cum ai spune, Am aprins o lumânare dar tot nu am văzut nimic. Îți dai seama ce întuneric e? În Ioan 9: 41 Isus le spunea fariseilor: Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum, pentru că ziceţi: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne!

v. 24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona.

Dacă comoara ta este aici pe pământ trebuie să o aperi, să o protejezi ș să îți canalizezi multă energie în acea comoară. Dumnezeu spune că în acel moment inima ta devine împărțită. Inima îți este divizată, iar vitalitatea și energia care ți-au fost date pentru ați aduce libertate și bucurie, vor fi consumate în teamă și anxietate. Textul acesta este o invitatție de la anxietate la odihnă în provizia harului lui Dumnezeu. Este o chemare la lucrurile pe care nu le vei regreta niciodată!

Trei motive pentru care nu ar trebui să te îngrijorezi:

  1. Nu poți să îl slujești pe Dumnezeu și să te îngrijorezi vv. 25-

Kenneth S. Wuest: „Ne dăm păcatului atunci când ne îngrijorăm. Nu ne încredem în Dumnezeu atunci când ne îngrijorăm. Nu primim răspunsuri la rugăciuni atunci când ne îngrijorăm, pentru că nu ne încredem.”

  1. Dacă te îngrijorezi treci cu vederea modul în care Dumnezeu poartă de grijă restului creației vv. 31-

  1. Numai atunci când îl așezăm pe Dumnezeu peste toate lucrurile în viața noastră putem fi siguri de orice lucru vv. 34-