Matei 6:1-18 – Milostenia și postul în viața credinciosului


| Text biblic: Matei 6:1-18 | Serie: Evanghelia după Matei

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei! Altminteri, nu veţi mai primi nicio răsplată de la Tatăl vostru, Care este în ceruri!

2 Aşa că, atunci când faci milostenie, nu suna din trâmbiţă înaintea ta, cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! 3 Tu însă când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta sa fie făcută în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

5 Atunci când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au primit răsplata! 6 Ci tu, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa după tine şi roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti. 7 Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, cum fac neamurile care cred că, dacă spun multe cuvinte, vor fi ascultaţi. 8 Voi să nu fiţi ca ei, pentru că Tatăl vostru ştie de ce anume aveţi nevoie mai înainte ca voi să-I cereţi. 9 Iată deci cum trebuie să vă rugaţi:

«Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se Numele Tău,
10 vie Împărăţia Ta,
facă-se voia Ta,
precum în cer, aşa şi pe pământ!
11 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi!
12 Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm celor ce ne greşesc!
13 Şi nu ne lăsa să cădem în ispită,
ci izbăveşte-ne de cel rău!
(Căci a Ta este Împărăţia
şi puterea şi slava, în veci. Amin!)»

14 Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru cel ceresc vi le va ierta vouă, 15 dar dacă nu-i iertaţi pe oameni, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile.

16 Atunci când postiţi, să nu afişaţi nişte feţe posomorâte ca ipocriţii care îşi urâţesc feţele, ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata! 17 Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

(Matei 6:1-18, NTR)


Domnul Isus își introduce predica aceasta de pe munte vorbind despre caracterul acelora care fac parte din Împărăția Lui și a căror neprihănire o întrec pe ceea a fariseilor, pentru că este dreptatea câștigată de Fiul lui Dumnezeu, Cel care a împlinit tot ce trebuia împlinit cu privire la El. Apoi Isus vorbește despre șase domenii în care cei care sunt ai Lui sunt superiori fariseilor și cărturarilor. Apoi, în acest capitol Isus trece la domeniul practicii adevăratei religiuni (religii) făcănd referire la aspectele exterioare ale neprihănirii. Aceia care fac parte din Împărăția lui Isus sunt aceia care practică religia lor din inimă și nu pentru a fi observați, aprobați și răsplătiți de oameni. Ucenicii Noului Legământ sunt oamenii pocăinței și atitudinii inimii. Ei caută o transformare a lumii interioare înaintea celei exterioare.

Această expresie „să vă îndepliniți neprihănirea” apare și în alte pasaje din Scriptură: Ps. 106: 3; Is. 58: 2 și I Ioan 2:29. Isus nu vorbește aici despre un alt tip de neprihănire și nici despre faptele neprihănirii ci despre motivele din spatele trăirii neprihănirii. D.A Carson spunea: „să încerci să trăiești în acord cu neprihănirea descrisă în toate versetele anterioare, dar cu motivația de a fi aplaudat de oameni înseamnă să strici aceea neprihănire. Pentru acest fel de trăire nu există răsplată de la Tatăl cel Ceresc.” Oamenii trebuie să vadă fapte bune în noi și să fie determinați să îl laude pe Dumnezeu, după cum spunea și Isus în capitolul precedent. Și cu toate acestea faptele noastre nu trebuie să fie niciodată vizibile doar pentru a atrage atenția, aprecierea și laudele oamenilor. Este mai bine să ascundem aceste fapte decât să le lăsăm să ne strice inimile. Să ne ajute Dumnezeu să nu schimbăm niciodată ținta pentru care ne trăim viețiile: aceea de a-I fi plăcuți Tatălui și nu omului.

Acest verset introduce 3 elemente importante din pietatea și religiunea iudaică: milostenia, rugăciunea și postul. În fiecare dintre aceste elemente Isus urmărește o structură:

  1. Avertisment … de a nu ne trăi acestă neprihănirea de ochii oamenilor.

  2. Asigurare că cei care vor ignora avertismentul vor primii doar ceea ce vor și nimic mai mult (adică doar răsplată pământească).

  3. Sfaturi cu privire la cum să practice în secret religiunea lor.

  4. Promisiunea că Dumnezeu care vede în ascuns va răsplăti.

Despre milostenie ….

Milostenia era o practică religiosă poruncită de Legea lui Moise. Rabinii ajunseseră să spună: „Mai mare este acela care face milostenii decât acela care aduce jertfe” și ”acela care dă în secret este mai mare decât Moise.” Isus recunoaște că această practică este o practică religioasă și este un dat în viața celui credincios. Nu se pune problema dacă el va da, ci când el va da. Isus își concentrează atenția din nou asupra atitudinii din spatele faptei. El condamnă motivația greșită a fariseilor care dădeau de ochii oamenilor și pentru recunoașterea bunătății lor. Ei creșteau într-adevăr în ochii oamenilor și avansau în contextul lor cultural religios, dar își adunau o pedeapsă veșnică, tocmai pentru că aceste fapte ale celui necredincios sunt mai degrabă pentru osândirea Lui. Isus trage un semnal de alarmă aici pentru cei care fac parte din Împărăția Lui și care au adevărata neprihănire să nu cadă pradă mândriei și iubirii recunoașterii și aprecierii umane. Isus spune că Dumnezeu va răsplăti doar pe acela care face milostenie în ascuns, fără a căuta aplauzele celor din jur. Trebuie să fim cu toții atenți la noi înșine! Este așa de ușor să cazi pradă acestei ispite furând din onoarea și cinstea care se cuvine numai Tatălui. Uneori suntem tentați să nu mai dăm tocmai pentru a ne proteja de acestă ispită însă nu este o atitudine și o opțiune corectă. D.A Carson spune: „Calea evitarii ipocriziei nu este să te oprești să mai dai, ci să o faci atât de secret încât cu greu să îți aduci aminte ce ai dat.”

Dragilor aduceți-ve aminte că Domnul Isus țintește inima și nu formele. Poți să dai în ascuns și tot să dai cu o atitudine greșită. Inima trebuie să se schimbe! Să iubești persoana căreia îi dai, fără pretenții de la aceasta sau de la Dumnezeu, ci cu gândul că Isus este lăudat când tu faci ceea ce faci… pentru că la urma urmei doar pe El îl reprezinți. Nu? Ce har că am putut să dau! Ce har că am primit și eu așa de mult! Ce har că nici măcar nu merit să fiu în poziția aceasta de dătător și cu toate acestea Tatăl mi-a făcut favoarea aceasta …

Despre post …

În Vechiul Testament postul era poruncit doar pentru ziua ispășirii, însă în perioada exilului Babilonian au fost instituite zile de post ca zile de comemorare a dezastrului din trecut. Aceste zile au devenit cu timpul parte a religiei iudaice. Mulți evrei se întrebau în perioada aceea intertestamentală dacă odată cu reîntoarcerea în țara promisă să se continue ritualul posturilor început în exil. Fariseii din vremea lui Isus posteau de 2 ori pe saptămână și erau foarte riguroși cu privire la aceste practici. Însă aceaste rigurozitate era pentru ca să atragă atenția asupra lor.

În Evanghelii nu îl regăsim pe Isus abolind această practică. El lămurește mai degrabă motivul pentru care postim și ținuta aceluia care postește.

Noul Testament ne arată că noi nu postim pentru că este o parte a disciplinei noastre. TREBUIE SĂ O FAC! Orice creștin postește, de aceea trebuie să postesc și eu. Nu trebuie să ne gândim niciodată la post ca fiind un scop în sine. Noi ne disciplinăm pentru că vrem să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Acela este scopul nostru! Unii spun: Ai văzut ce a zis Pavel … să ne purtăm aspru cu trupurile noastre. Pavel vorbește acolo despre o stăpânire de sine și despre un control asupra poftelor și dorințelor noastre greșite spre slava și cunoașterea lui Isus.

Unii spun: Hai să postim ca să aducă Dumnezeu trezire! Nu există nicăieri în NT tiparul acesta de gândire. „Nu trebuie să postim niciodată de dragul rezultatelor directe”, spune Lloyd Jones. Sau Dacă vrei să fi binecuvântat atunci trebuie să postești! Îți dai seama cine suntem noi?!? Putem să controlăm binecuvântarea … Dragilor acesta este o practică nebiblică și care este ofensă la doctrina suveranității absolute a lui Dumnezeu.

Pagina 393, Martyin Lloyd Jones, Studii asupra Predicii de pe Munte„Ultima problemă …”

Întrebare … Ce îmi dă putere în umblarea mea cu Domnul: postul sau prezența Duhului Sfânt? Cred putem să postim pentru a sta în prezența Domnului mai mult, dar postul nu este magie … nu este un scop în sine. Cred că în vremea aceasta în care trăim sunt multe lucruri de la care ar trebuie să ne abținem înainte de a ne reține de la mâncare. Cum pot să dau mai mult timp Domnului? Care sunt lucrurile de la care mă pot ține o perioadă pentru a căuta mai mult fața Lui și pentru a-L cunoaște mai bine? TV? Internetul? Cărți? Plimbat? Gym? Shopping? Aruncatul cu privirea în gol? Mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune și lumină cu privire la aceste lucruri! Puneți-vă dragilor din când un când un timp de o parte în care să vă apropiați mai departe de Domnul, deconectându-vă de la orice: mâncare, băutură, facebook, telefon, smartphone … orice …