Matei 5:33-48 – Ultimele trei antiteze


| Text biblic: Matei 5:33-48 | Serie: Evanghelia după Matei | Tematică: Sfințenia lui Dumnezeu

33 Din nou, aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale». 34 Dar Eu vă spun să nu juraţi deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu; 35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat; 36 să nu juri nici măcar pe capul tău, pentru că nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. 37 Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu». Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

38 Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte». 39 Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. 40 Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, 41 iar dacă cineva te obligă să mergi cu el o milă, mergi cu el două mile. 42 Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.

43 Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău». 44 Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută, 45 ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. 46 Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe nu fac la fel?

47 Şi dacă vă întâmpinaţi cu dragoste doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare neamurile nu fac la fel? 48 Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!

(Matei 5:33-48, NTR)


Am văzut că Isus împlinește tot ceea ce era de împlinit din Lege cu privire la El. Așa cum spune Evrei 1, „la sfârșitul acestor zile, (Tatăl) ne-a vorbit prin Fiul…”. Isus încheie o perioadă și inaugurează alta. Din momentul acesta omul pentru neprihănire nu se va mai raporta Legii, ci lui Hristos. Isus vorbește în această predică de pe munte despre viața Noului Legământ în detrimentul literei și interpretării eronate. Inima este motorul vieții și de aceea Isus vorbește despre atitudinea ei. Pentru Isus inima este mai presus de fapte, pentru că interiorul este mai important decât exteriorul. De aceea neprihănirea ucenicilor lui Isus este mai presus decât cea a fariseilor și saducheilor contemporani Mântuitorului.

Spuneam că Matei parcurge 6 antiteze folosite de Domnul Isus pentru a ilustra adevărul cu privire la împlinirea Vechiului Testament, implicit a Legii, în persoana lui Isus. Am parcurs deja trei, pe cele cu privire la mânie, poftă și divorț urmează celelalte.

Matei își continuă gândul pe care l-a avut mai devreme și abordează o temă ce interecționează cu precedenta, în unele aspecte întrepătrându-se profund. Matei folosește din nou un sumar condensat al mai multor texte din Vechiul Testament și nu o poruncă singulară. Textele care vin împreună despre această temă a jurămintelor și a folosiri cu ușurință a numelui lui Dumnezeu se regăsesc în Exod 20: 7, Levitic 19: 12; Numeri 30: 2; Deuteronom 5:11, 6: 3, 22: 21-23. Dar de ce jură oamenii? Pentru ca să întărească cuvântul lor. Cu alte cuvinte atunci când vrei să pecetluiești cuvântul tău afirmând că ceea ce ai declarat este adevărat, juri. Cred că în lumea noastră de astăzi oamenii mint așa de mult încât pentru a mai fi crezuți folosesc miza aceastor jurăminte. Inima coruptă a societății de astăzi este aceeași cu cea din vremea lui Isus, deci metodele în esență sunt aceleași.

Cred că în textul acesta, Isus vroia să le transmită celor care Îl ascultau tocmai idee următoare: ucenicii Mei, care fac parte din Împărăția lui Dumnezeu și care au adevărata neprihănire vor spune adevărul și numai adevărul. Principial, cuvântul ucenicilor lui Isus nu trebuie să fie întărit de un altul pentru că este pecetluit deja de caracterul și conduita lor.

Pavel spune celor din Colose: „Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui.”

Oamenii din totdeauna au știut că în momentul în care au spus ceva trebuie să se țină de cuvânt pentru dovedi integritatea lor. De asemenea ei au știu că în momentul în care au făcut un legământ sau au jurat trebuie să rămâne fideli cuvântului lor. Însă rabinii din vremea lui Isus complicau aceste adevăruri simple, analizând cuvintele folosite în jurăminte și catologând unele jurăminte ca fiind obligatorii, iar altele nu. Cu timpul un comitet a luat ființă pentru a examina aceste jurăminte și a pentru a hotărî cât de aproape erau relaționate jurămintele rostite numelui lui Dumnezeu. De exemplu jurământul pe cer și pământ nu erau grav, iar cel care jura nu era obligat să-și ducă la îndeplinire cuvântul. De asemenea acela care jura pe Ierusalim nu era legat atâta timp cât nu o făcea îndreptat spre Ierusalim. Există un întreg tractat evreiesc care tratează această problemă a jurămintelor. Din partidele acestea religiose ale vremeii, esenieni erau cei care tratau cu foarte mare aceste jurăminte și nu făceau niciodată nici un fel de jurământ. Puteți simțiți acum ironia lui Isus care se folosește tocmai despre aceste principii rabinice de catalogare a jurămintelor? Acum, puțin din tiparul acesta de gândire surprinde Isus și în Matei 23 … însă concluzia Lui este aceași cu cea din acest text: ACEIA CARE NU ÎȘI ȚIN CUVÂNTUL SUNT VINOVAȚI DE PĂCAT ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU.

Nu cred că pasajul acesta interzice orice fel de jurământ. Sunt multe grupări care au înțeles acest text într-un mod literal absolut și de aceea au ajuns să fie împotriva jurămintelor din tribunale.

Acum, este interesant de observat că:

  1. în Scripturi îl vedem pe Însuși Dumnezeu jurând (Genesa 9:9-11; Luca 1: 68, 73; Ps. 16: 10; Fapte 2: 27-31) și asta nu pentru că El câteodată ar minți și de aceea avea nevoie de o întârire a cuvîntului rostit, ci mai devrabă pentru a-i ajuta pe oameni să creadă (Evrei 6: 17 … )
  2. Pavel îl chema pe Dumnezeu martor cu privire la ceea ce spunea … un fel de jurământ al noului Legământ (Romani 1: 9; 2 Cor 1: 23; 1 Tes. 2: 5, 10; Fil. 1: 8)

5:38-42 Răzbunarea: Lex Talionis.

În antiteza aceasta vedem din nou o interpretare greșită a ceea ce legea spunea. Legea clar interzicea răzbunarea (Lev. 19: 18), însă această lege oferea națiunii Israel un sistem judiciar cu o formulă de pedeapsă pe măsură pentru a elimina orice fel de răzbunare. Uneori plățile în bani sau alte bunuri materiale erau îndeajuns ca pedeapsă.

Acum ceea ce Isus spune aici despre ucenicii săi este că aceștia nu se opun celui ce face rău. Cel mai natural mod de a înțelege acest aspect în contextul dat este că Isus se referă la faptul că ucenicii „nu se împotrivesc în tribunal …” uitați-vă la următorul verset: „orișicui vrea să se judece cu tine…” Toate aceste Legi ale Vechiului Legământ … această lex talionis sau carte de despărțire au fost date datorită împietriri oamenilor. Piper spunea: „Dumnezeu face o concesie și dă o legislație legală ca un baraj împotriva râului de violență ce izvorâște din inima rea a omului.”

Pentru a explica cele afirmate, Isus folosește 4 ilustrații. Primele două au de-a face cu această lege a răzbunării, însă ultimile două nu au nimic de-a face cu acea lege a răzbunării.

Cred că Isus prezintă tiparul noii paradigme, acolo unde dragostea domnește. În Noul Legământ credincioșii au o inimă nouă și pot reacționa diferit față de aceste ipostaze ale vieții … de reamintit că acestea sunt doar exemple, însă contextele pot să fie cu totul diferite față de cele prezentate de Isus aici, iar inima rămâne aceași.

5: 43-47 Iubirea vrăjmașilor

Legea spunea foarte clar că trebuie să îți iubești aproapele, însă nu făcea nici o referire la dușmani. Însă de-a lungul istoriei, evreii au dezvoltat o ură față de toți cei care nu erau evrei ca ei. Favoritismul a creat un context pentru evrei în care ei să înceapă să desconsidere toate celelalte națiuni văzute fiind ca idolatre și păgâne în comparație cu ei.

Acum Isus vine să își dea viața pentru dușmanii Lui. Pavel spune „Căci dacă atunci când eram vrăjmași am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său …”… adică Isus și-a dat viața pentru vrăjmașii Lui? Adică Hristos ne-a iubit atunci când noi eram vrăjmașii Lui? Acesta este felul de dragoste pe care îl promovează Isus, Noul Israel. În El toți sunt egali și sunt făcuți una. Negri, țiganii, analfabeții și țăranii sunt una cu aristocrații, cu cei civilizați, cu albii, cu educații. Isus îi cheamă pe ucenicii Lui să arate o dragoste asemănătoare cu cea pe care El a arătat-o.

Acum dragilor, în concluzie este posibil pentru o persoană transformată de harul lui Dumnezeu să nu se mânie pe frații lui, să fie un împăciuitor, să nu poftească în inima lui ceea ce nu i-a fost dat de către Dumnezeu lui, să se țină tot timpul de cuvânt dovedind integritate, să sufere nedreptate și să iubească pe cei care nu merită să fie iubiți? Da! Prin Hristos ucenicii Împărăției pot duce un astfel de mod de viață … trăierea acestei vieți orientate spre perfecțiune este posibilă pentru acela în a cărui inimă locuiește neprihănirea lui Hristos și prezența Duhului Sfânt.