Matei 5:17-20 – Isus și Legea (2)


| Text biblic: Matei 5:17-20 | Serie: Evanghelia după Matei

17. Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iota sau o parte a vreunei litere nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile.
19. Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel, va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor.
20. Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.

(Matei 5:17-20, NTR)


Săptămâna trecută spuneam că textul acesta de față după părerea multor teologi este unul dintre cele mai dificile texte din întreaga Scriptură. Cu ajutorul lui Dumnezeu am precizat deja că Legea Vechiului Legământ a trecut, iar legea Împărăției cerurilor a fost stabilită … adică legea lui Hristos. Am hotărât că termenul Lege nu poate fi separat, ci că face referire la o lege completă. Am văzut de asemenea că autoritatea Legii Vechiului a trecut, iar acum ne aflăm sub autoritatea Noului. L-am recit pe Pavel care spunea că Legea a funcționat ca un tutore până ne-a condus la Isus, iar pe autorul epistolei către Evrei că porunca veche a fost (gk. athetesis – anulată) dată la o parte, deoarece a fost slabă şi fără vreun beneficiu.

Înainte de a parcurge versetele 19 și 20 aș dori să mai precizez câteva versete interesante cu privire la cerul și pământul care vor trece. Citești Psalmul 102 și ai impresia că David vorbește aici despre pământul fizi … Psalmul 102: 18-28 spune:

18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare, pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul! 19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale; Domnul priveşte din ceruri pe pământ, 20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte. 21 Numele Domnului va fi vestit din Sion şi lauda Lui – din Ierusalim, 22 când se vor strânge popoarele şi regatele ca să-I slujească Domnului. 23 Mi-a frânt puterea pe drum; mi-a scurtat zilele. 24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie. 25 Tu ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece. 27 Tu, însă, rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“ 28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.

Acum haideți să recitim Evrei 8: 13. Credeți că este vreo coincidență că Biblia folosește același limbaj atunci când vorbește despre trecerea vechiului legământ?

Interesant este că același termen palaioo care este folosit aici în 8: 13 autorul îl folosește și în 1:11. Scriitorul epistolei către Evrei ne învață că Vechiul Legământ și Cerurile și pământul sunt sinonime.

Să ne mai uităm la un alt text: Matei 24: 35 Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Același termen pe care îl folosește în 5: 18 (….) îl folosește și aici. Deci în 5: 18 Matei ne spune că cerurile și pământul vor trece atuncă când legea este împlinită, iar în 24: 35 ne spune că cerurile și pământul vor trece, iar Cuvintele Lui vor rămâne. Așadar, cuvintele lui Isus vor rămâne pentru veșnicie, însă Legea și cerurile și pământul vor trece. Mă repet, de aceea pe munte schimbării la față se aude un glas din Cer care spune: Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să acultați!

Termin această recapitulare cu ceea ce atât Matei cât și Luca spun: Căci până la Ioan au proorocit toți proorocii și Legea (11: 13) …ascultați Luca: Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan: de atunci se vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare dă buzna în ea! Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o parte a vreunei litere a Legii! (Luca 16: 16, 17)

Deci cred că este esențial să înțelegem că autoritatea legii Vechiului Legământ a trecut, iar Legea lui Hristos este dispoziția sub care credincioșii sunt plasați astăzi.

19 Aşa că oricine încalcă ( va strica Cornielescu) una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel, va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor.

Despre ce porunci vorbește Matei aici? Vorbește despre poruncile Vechiului sau despre cele ale Noului? Cred că se referă la poruncile lui Isus, a Împărăției Cerurilor … dacă ne uităm în context apare de mai multe ori expresia Împărăția Cerurilor. Nu cred că Isus îi cheamă aici pe ucenicii Lui la ascultare de vechea Lege, ci mai degrabă să se supună autorității Cuvântului Lui. Vom vedea acest lucru în continuarea acestei predici de pe munte.

Este important de observat că versetul acesta vorbește despre ucenicii lui Isus, cei care sunt parte a Împărăției cerurilor sau Împărăției lui Dumnezeu. În contextul acesta nu se pune problema răscumpărării, ci răsplătirii. Observați deci că cei care strică poruncile lui Hristos sunt ucenicii acestuia. Cei care îi învață pe alții să facă la fel sunt de asemenea ucenicii Lui. Cuvântul revelat al lui Dumnezeu este de-o importanță vitală, iar Scriptura subliniază că ucenicii mari ai lui Isus trăiesc și îi învață și pe alții să trăiască Adevărul descoperit omului. O, cât de patetici suntem! Trăim vremuri în care atât de mult se vorbește despre cuvânt revalatoriu divin nou, când nici măcar nu se înțelege cel scris și articulat în Scripturi. Domnul să se îndure de noi! Vedeți cât de important este să nu deteriorăm Cuvântul lui Dumnezeu! (ESV – relaxes … îndulcește, ușurează)

20 Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.

Imaginiți-vă cum se simțeau oamenii obișnuiți în jurul acestor coloși religioși. Ei erau teologii și învățații acelor vremuri și de aceea erau foarte respectați de cei din jur. Dar vine Isus și El nu respectă falsitatea și ipocrizia lor. El le cunoștea inimile foarte bine și era îngrozit de tot ceea ce găsea în ei.

Nicodim, un doctor al Legii și membru al Sanhedrinului a fost uimit să realizeze că nu face parte din Împărăția lui Dumnezeu. Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie! Matei 23: 25, 27

Sunt și astăzi oameni care au listele lor și se conformează lor. Nu fuma. Nu bea. Nu merge la cinematograf. Fără ruj și farduri. Nu pantaloni. Nu, nu, nu…. Oamenii aceștia se uită la alți și așteaptă ca și cei din jur să se conformeze legii lor. De aceea Isaia spune: Toţi am devenit ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toţi ne ofilim ca o frunză, şi nedreptăţile noastre ne mătură ca vântul (64:6), iar Isus: Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.

Ce fel de neprihănire o întrece pe cea a cărturarilor? şi pentru a fi găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credinţă. Filipeni 3:9

Știm că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. Galateni 2: 16

Această neprihănire nu se obține prin mersul la biserică, prin botez, prin membralitatea într-o biserică bună, printr-un seminar bun. Nu poți face nimic pentru a obține acestă neprihănire. Este nevoie de o neprihănire perfectă, iar aceasta nu poate veni decât de la Dumnezeu. Omul nu poate produce o neprihănire care să-l satisfacă pe Tatăl. De aceea trebuie să crezi în Isus … În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi! (Fapte 4: 12).

El, pentru noi, L-a făcut păcat pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu. (2 Corinteni 5: 21)