Matei 4:1-11 – Ispitirea lui Isus


| Text biblic: Matei 4:1-11 | Serie: Evanghelia după Matei | Tematică: Suveranitatea lui Dumnezeu

1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.
2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.
3. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”
4. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului
6. şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
7. „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”
8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:
9. „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
10. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”
11. Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

(Matei 4:1-11)


Cine este Isus? La întrebarea aceasta Matei ne-a oferit deja câteva răspunsuri. În primul capitol regăsim că Isus este fiul lui David, fiul lui Avraam. Apoi când ne uităm la pasajele cu privire la nașterea lui Isus vedem că El este Acela ”care va mântui poporul lui de păcate.” (1:21), El este ”Emanuel”, Dumnezeu cu noi (v.23). În al doilea capitol magii îl caută pe Isus ”regele evreilor” de curând născut apoi i se închină Acestuia ca Dumnezeu (v.11). În capitolul 3 Ioan Botezătorul vorbește despre Isus ca fiind Regele Mesia. Apoi cea mai impresionantă afirmație se aude la botezul lui Isus: ”Acesta este Fiul Meau Preiubit, în care îmi găsesc plăcerea.”

Cum arăta ispita pentru Isus? Pentru noi există un precedent … știm cum la ce a condus ultima oară, știm în ce am fost târâți, știm ce a descoperit în noi. Dar, pentru Isus? El nu a mai păcătuit înainte … Acum interesant este că ispitele lui Isus arată ciudat pentru noi. Nu? Ați fost ispitiți vreodată să schimbați pietre în pâine sau să vă aruncați de pe Palatul Parlamentului pentru a arăta ca nu mai este nimeni ca voi???

Acum, să citim atenți primul verset: Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

Observați a cui a fost inițiativa? Încă odată scripturile ne spun că diavolul nu face nimic fără permisiunea sau hotărârea Domnului. Acum termenul ispitire pentru noi a ajuns să însemne întotdeauna ispitit să faci răul. În ebraică și greacă însă termenul însemnă și ”a testa, sau a dovedi”. Testul acesta poate include ispita de a face rău, dar poate de asemenea să însemne și ”testarea pentru a dovedi valoarea și calitatea bună a acelei persoane sau obiect.” În acest sens a fost ispitit Avraam de Dumnezeu când a fost chemat să îl aducă jertfă pe fiul său Isaac. Când Dumnezeu a hotărât ca Fiul să fie testat a făcut-o pentru pentru a se dovedi că El este Adevăratul Fiu și că El va asculta de Tatăl întru totul.

Acum din perspectiva diavolului ispita a fost rea, pentru că a vrut să îl determine pe Isus să se îndoiească de Cuvântul lui Dumnezeu, să folosească greșit promisiunile din Scriptură ale lui Dumnezeu și să căștige lumea printr-o plecăciune înaintea diavolului în locul crucii.

Cum L-a ispitit Satan? Greu de spus … greu de imaginat. Un lucru pe care îl știm cu certitudine este acela că Isus a fost ispitit din afară, spre deosebire de noi care suntem inspitiți din interior spre exterior … ”Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit”, spune Iacov. Interesant de observat că ispitele lui Isus sunt foarte similare cu cele ale Evei și Adam. (Gen. 3:6 bun de mâncat, plăcut la privit, de dorit de a deschide mintea cuiva). Chiar și Ioan folosește acestea pentru a descrie ispita umană … ”Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume.” Asta chiar dovedește că Isus a fost ispitit în același fel ca și noi. (Evrei 2)

Unde L-a ispitit satan? În circumstanțe grele: înfometat, singur și în afara creației. Isus nu se putea ascunde nici fizic nici spiritual dupa ceva. El era descoperit cu totul în fața testului lui Dumnezeu. Ne duce cu gândul la primul Adam care avea era îndestulat de harul Domnului, avea companie minunată și era plasat în mijlocul creației minunate a lui Dumnezeu. Și cu toate acestea primul Adam eșuează, față de cel de-al doilea Adam care a rămas ferm și a adus viață și mântuire rasei umane. Așadar să nu dăm vina niciodată pe circumstanțe! Singura problemă este inima noastră cu credințele și dorințele ei greșite!

Să ne uităm la isptirile diavolului:

  1. În primul rând Isus a fost ispitit să se îndoiească de dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu în fața circumstanțelor vv. 3-5

Așa cum a făcut și prima oară diavolul pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, ”oare a spus Dumnezeu?” … acum cu Isus diavolul atacă Cuvântul lui Dumnezeu care declarase despre Isus că este Fiul Lui … ”Oare? Dacă chiar ești … păi atunci …” Când vedem textul pe care Isus îl folosește pentru a răspunde nu putem să nu ne gândim imediat la tot contextul din Deuteronom, în care Dumnezeu declară despre Israel că este fiul lui Dumnezeu Să citim textul din Deuteronom 8. (8: 1-5). Însă spre deosebire de Isus, Israel eșuează. După ce a fost dus și scos din Egipt, asemenea lui Isus, după ce a trecut prin mare asemenea lui isus, după ce a fost dus în pustie 40 de ani, asemenea lui Isus, Israelul și-a dovedit necredința și neascultarea, în contrast cu Isus care a demonstrat că El este adevăratul Israel.

Cum răspunzi tu în fața circumstanțelor grele în care te plasează providența? Te îndoiești de purtarea de grijă a lui Dumnezeu? Când vezi sistemul acesta medical corupt și incompetent, ești ispitit să pui la îndoială purtarea de grijă a lui Dumnezeu? Când vezi ești depășit de un bolid luxos, iar apoi ești tras pe dreapta pentru că ai depășit viteza legală, o, cât de mult crezi tu atunci că Dumnezeu ți-a purtat de grijă? Care sunt credințele tale? Ce îți dorești?

  1. În al doilea rând Isus a fost ispitit să răstălmăcească Cuvântul lui Dumnezeu pentru interesele și avantajele sale personale vv. 6-8

Parcă îl auzim pe divolul spunând: ”O, ești tare în Scripturi. Văd că ești un bun student al Cuvântului și ți-ai memorat bine pasajele din Pentateuh. Hai să vedem ce zici de un psalm? Ca să vezi că și eu știu scripturile… (un rânzet arogant) … ce zici de Psalmul 91:11-12El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine, ca să te păzească în toate căile tale. Ei te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” Crezi ce scrie aici? Eu chiar cred. De fapt cred așa de tare adevărul ăsta că îți fac și o sugestie. Hai să mergem pe cel mai înaltă clădire din Ierusalim – templul – și te poți arunca de acolo. Dumnezeu te va scăpa și Isus, îți dai seama ce impresie bună vei face? Toți oamenii vor crede că Tu ești Mesia. Ce mai start de lucrare!”

Cât de mult vedem asta întâmplându-se în jurul nostru! Martorii lui Iehova, carismaticii, mormonii, adventiștii etc… oameni care se dau tari în scripturi, dar care răstălmăceasc Cuvântul. Isus prin răspunsul Lui ne învață o lecție de bază în hermeneutică: interpretează scriptura cu scriptură. Reformatorii numeau aceste principiu ”analogia credinței” , adică că Scriptura se interpretează pe sine.

  1. În al treilea și ultimul rând, Isus a fost ispitit să aleagă o scurtătură ușoară pentru împlinirea voiei lui Dumnezeu vv 9, 10

  1. Și noi ne confruntăm cu aceleași lupte.
  2. Putem avem aceleași soluții și alegeri.
  3. Putem avea aceleași victorii.

Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda.” 1 Corintei 10:13