Isus, superior în umanitatea Lui (II)


Această strânsă legătură dintre Isus și fiii oamenilor (sau dintre Cel ce sfințește și cei sfințiți) e văzută tocmai prin faptul că Acestuia nu-i este rușine de ei. Acum, aspectul acesta nu este singular - în capitolul 11 se spune că „lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ai Lui”. Lui nu-i este rușine să fie Dumnezeul tău - și tu tot timpul te întrebi: „Oare L-am întristat pe Dumnezeu? Astăzi Dumnezeu nu a zâmbit peste mine!” Lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie Dumnezeul tău. Ba mai mult, se laudă cu lucrul acesta. În momentul în care Dumnezeu nu ar mai zâmbi așa mult peste mine și peste viața mea, înseamnă că eu stau înaintea lui Dumnezeu prin propria mea neprihănire - și atunci da, este o problemă, Dumnezeu nu prea mai zâmbește. Dar eu când stau înaintea Lui prin Hristos, Cel care a fost sfințit înainte ca eu să fiu sfințit (adică pus deoparte înainte ca eu să fiu pus deoparte), pentru că El este Cel care a murit și a dus suferința până la capăt, murind - El, Cel drept, pentru cei nedrepți - atunci sunt foarte entuziasmat de lucrul acesta. Și, Doamne, dă-mi har să întorc favoarea aceasta și mie să nu-mi fie rușine de Numele Tău!

Nicu Sotir