Hristos, odihna noastră – Matei 11:20-30


| Text biblic: Matei 11:20-30 | Serie: Evanghelia după Matei | Tematică: Suveranitatea lui Dumnezeu

Matei ne descrie care a fost reacția oamenilor atât la lucrarea lui Ioan, cât și la lucrarea lui Isus. Totuși Isus spune: „Înțelepciunea a fost dovedită de lucrările ei.” Prin mesajul și prin lucrarea Lui, oamenii ar fi trebuit să citească și să intrepreteze corect Scripturile. Dar oare de câte ori nu ni se întâmplă și nouă să nu citim corect adevărurile Scripturilor, deși ele sunt așa de clar afișate înaintea ochilor noștri. O, cât de mult are nevoie omul de harul și de intervenția lui Dumnezeu pentru a înțelege corect adevărurile acestea duhovnicești! D.A. Carson sumarizează foarte bine textul nostru de astăzi: „Lucrul uimitor cu privire la activitatea lui Dumnezeu nu este acela că Dumnezeu lucrează atât în îndurare, cât și în judecată, ci lucrul uimitor este legat de identitatea recipienților acelei îndurări și a acelei judecăți: aceia care se mândresc prin ei înșiși cu privire la înțelegerea aspectelor divine sunt judecați, iar aceia care nu înțeleg nimic sunt învățați.”

Matei 11:20-24 – Judecata asupra cetăților care nu s-au pocăit.

Există 3 aspecte majore cu privire la afirmațiile lui Isus legate de ziua Domnului (Matei 10:15; 12:36; Fapte 17:31; 2 Petru 2:9; 3:7; 1 Ioan 4:17; Iuda 6): (zi în care lucrurile vor mai crunte pentru cetățile care au respins mesajul lui Isus decât alte cetăți păgâne care nu au avut parte de aceași propăvăduire)

  1. Prima este că judecătorul are o cunoaștere totalitară: El știe ce ar fi făcut Tir și Sidon plasate în așa și așa circumstanțe.
  2. Dumnezeu nu este obligat să ofere descoperire cuiva, pentru că, dacă nu, atunci este nedreptate prin faptul că El ține descoperirea.
  3. Pedeapsa în Ziua Judecății ia în calcul oportunitatea. Există măsuri de fericire în Paradis și măsuri de pedeapsă în iad (12:41; 23:13; cf. Luca 12:47-48), o idee pe care a înțeles-o bine și Pavel (Rom. 1:20-2:16).
Matei 11:25-30 – Alternativa: Odihna pe care Hristos o poate da
  • Creșterea polarizării răspunsului față de Isus reflectă de fapt suveranitatea alegerii lui Dumnezeu (vv. 25-26)
  • Isus este agentul unic al lui Dumnezeu în desfășurarea acestor alegeri (v. 27)

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba chiar lucrurile care nu sunt, ca să anuleze lucrurile care sunt. Astfel, nimeni nu se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu. Iar voi, datorită Lui, sunteţi în Cristos Isus, Care a devenit pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, aşa cum este scris: „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“ (1 Corinteni 1:27-31)

  • Asta Îi conferă autoritate să cheme oamenii la Sine (vv. 28-30)
  • Invitația rămâne pentru toți astăzi, dar acum, ca și atunci, cere recunoașterea faptului că nici o persoană nu poate veni printr-o etalare a sinelui, ci doar printr-o încredere și dependență totală de Hristos.

v. 28-30 se regăsesc doar în Evanghelia lui Matei.

  • Isus îi învită pe cei trudiți (ne sugerează ideea de a deveni trudit prin lupte dure și muncă) și împovărați (este partea pasivă a trudei, încărcați cu poveri grele asemenea animalelor) să vină la El. Și El (nu Tatăl) le va da odihnă. Este interesant de observat contrastul cu poverile grele pe care fariseii le puneau asupra oamenilor (23:4). Însă nu pot să nu văd și povara pe care legea mozaică o aducea asupra oamenilor, care își vedeau păcatul, dar care nu puteau să găsească îndreptățire înaintea lui Dumnezeu.
  • Odihna aceasta are implicații escatologice, dar ține și de realitatea prezentă. Este odihna în lucrarea lui Hristos; este încetarea tuturor încercărilor de a câștiga favoare divină; este oprirea tuturor activităților și demonstrațiilor de neprihănire de sine. O, cât de mulți oameni nu se odihnesc într-o zi, în loc să se odihnească în Hristos!
  • Isus nu oferă jugul legii, dar nici libertate pentru orice plăceri.
  • Când Isus spune „învățați de la Mine” nu spune „imitați-Mă pe Mine”, nici „învățați din experiența Mea”, ci mai degrabă „învățați din descoperirea pe care doar Eu o împart”.

Aș vrea să vedem continuitatea argumentului lui Matei, care în următorul paragraf vorbește despre Hristos care este Suveran peste Sabat, odihna evreilor, semnul Vechiului Legământ. Este doar pură coincidență că lucrurile acestea sunt așezate așa, sau este intenția autorului și a lui Dumnezeu de a ne atrage atenția către anumite adevăruri cu privire la persoana și lucrarea lui Isus?

Dar să reflectăm la câteva aspecte la încheierea mesajului de astăzi:

  • Cât de serioasă este respingerea adevărurilor clare ale Scripturii? Cât de serioasă este necredința omului?
  • Domnul este suveran și El este Acela care alege. Trebuie să ne încredem în înțelepciunea, bunătatea și controlul lui Dumnezeu.
  • Dacă astăzi ești copilul lui Dumnezeu, ești recunoscător pentru harul care și-a fost dat și pentru că Duhul lui Dumnezeu ți-a descoperit Evanghelia?
  • Dacă astăzi nu te bucuri de odihna despre care Isus vorbea (despre mântuirea Lui), vino la El! Renunță la încercările tale, la strădaniile tale de a-I câștiga atenția sau favoarea! Nu te mai încrede în tine însuți și în puterile tale, ci recunoaște că numai El are puterea să facă și să producă în tine ce tu singur nu ai putea face! Vino la El și El va da odihnă sufletului tău!