Dragostea Tatălui – 1 Ioan 3:1-10


Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” (1 Ioan 3:1)

Ce dragoste ne-a arătat Tatăl!

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți, prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:6-11)

O astfel de dragoste ne uimește și ne lasă fără cuvinte. O dragoste care se jertfește. Este atât de diferită de felul cum noi gândim. Aș putea să spun că noi știm ce înseamnă dragostea doar pentru că ne-a fost arătată de Dumnezeu. Dacă cineva îmi face un rău, tendința mea este să mă îndepărtez de acea persoană. Nu aș vrea să mai am nici o legătură cu ea. Dar să îi mai și spun: „Știi ceva? Nu doar că vreau să te iert, dar vreau ca de acum înainte să fii fratele meu, să ai aceleași drepturi cu mine la tot ceea ce eu am!?” Chiar și din perspectiva noastră de credincioși, dacă am vedea sau auzi de așa ceva, am spune că este o nebunie. Și cu toate acestea noi suntem aceia cărora li s-a făcut așa. Noi suntem acei nelegiuiți despre care am citit în Romani. Ce dragoste!

Este ceva atât de uimitor încât pare că nu e adevărat. Și apostolul Ioan vrea să sublinieze că aceste lucruri chiar sunt o realitate care s-a petrecut în viața celor care Îl urmează pe Hristos. Versetul 1: „Și suntem.” Versetul 2: „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu.

Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Așa cum am auzit și în predica de săptămâna trecută, lucrarea lui Dumnezeu este tainică. Felul cum Dumnezeu lucrează este atât de diferit de așteptările pe care lumea le are! Cum poate să fie Fiul lui Dumnezeu un Isus născut într-o familie săracă, într-un grajd, respins chiar de propriii Săi frați!? Cum poate să fie Fiul lui Dumnezeu acest Isus care moare crucificat ca un făcător de rele, ca un blestemat!?

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53:1-3)

Într-un mod tainic și de neînțeles, Dumnezeu își face lucrarea Lui plină de glorie și de măreție în noi. În noi, care, la fel ca Isus, nu suntem mari în ochii acestei lumi.

Viața nu înseamnă doar aici și acum („trăiește clipa”)! Creștinii își trăiesc viața în lumina veșniciei. Dumnezeu ne transformă inima în profunzime și simțim, iubim, trăim vieți cu totul diferite decât lumea în care trăim.

Da, lucrarea lui Dumnezeu este tainică, ascunsă, dar exista mărturii exterioare ale faptului că avem parte de ea în viața noastră. Creștinul este într-un continuu proces de transformare. Așa spun mulți oameni în zilele noastre: „Eu cred în Dumnezeu! Doamne ferește, cum să nu cred!”

În versetele 6 și 9, expresia „nu păcătuiește” ar fi mai corect tradusă „nu continuă să păcătuiască, nu face o practică din a păcătui”. (Traducerea „nu păcătuiește” ar contrazice ceea ce spune în capitolul 2, anume că „vă scriu ca să nu păcătuiți”.)

Versetul 10 subliniază foarte clar că cine nu trăiește în neprihănire și cine nu iubește pe fratele său nu este de la Dumnezeu.

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. (1 Ioan 4:7-11)

Este un domeniu în care cu toții avem nevoie să creștem.