Doi oameni, două destine


Pavel clarifică lucrurile și arată clar că era păcat în lume înainte de venirea Legii. Nu era ca și cum doar Legea a adus păcatul. Nu! Era păcat în lume. Că nu era ținut în socoteală sau contabilizat, asta e cu totul altceva. Dacă nu se poate vorbi despre abatere independent de Lege, ar părea atunci pentru unii că aceștia nu mureau datorită păcatului lor personal, din moment ce nu exista lege. Însă Pavel argumentează că domnia morții peste toți oamenii, peste toate generațiile, demonstrează că păcatul a existat inclusiv în acea perioadă. Chiar dacă păcatul lor era diferit de păcatul lui Adam, care în mod clar încălca o poruncă, totuși și ei erau păcătoși, pentru că erau morți.

Legea este bună și sfântă; problema este domnia morții, care stăpânește peste noi - moartea și păcatul. Gravitatea păcatului este mărită atunci când legea descoperită a lui Dumnezeu este disprețuită.

Legea a fost dată Israelului ca să se înmulțească greșeala, păcatul să devină mai grav. Dar de ce voia Dumnezeu să arate mai tare gravitatea păcatului, dacă păcatul oricum era păcat și oricum era grav, pentru că era împotriva lui Dumnezeu? De ce voia să se vadă mai profund această gravitate? Pentru ca acolo unde s-a înmulțit păcatul, în sensul în care s-a văzut gravitatea păcatului mai profund, harul să strălucească mai bine. Pentru ca, așa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel să domnească și harul lui Dumnezeu, ducând la viața veșnică prin Isus Cristos, Domnul nostru. Modul în care Dumnezeu a lucrat se vede atât de frumos și atât de frumos strălucește crucea lui Cristos și harul pe care El ni l-a dat.

Nicu Sotir