Cel născut din Dumnezeu vine la lumină


| Text biblic: 1 Ioan 1:8-10 »1 Ioan 1:8-10; 1 Ioan 5:13; 3:6,9; 5:18; Proverbe 28:13; Iov 31:33; Geneza 3:8-13; Tit 2:11-14; 1 Ioan 3:3 | Tematică: Pocăința

Vă aduceți aminte de o situație în care ați greșit față de cineva și vă doreați cu ardoare să se termine totul cu bine? Vă aduceți aminte curajul de care ați avut nevoie de a da ochii cu acea persoană? Sau frământarea prin care ați trecut la gândul că nu știați cum va reacționa persoana respectivă la cererea voastră de iertare? Și ce bucurie și ușurare au urmat după ce persoana față de care greșisem ne-a spus că ne iartă?

Promisiunea iertării lui Dumnezeu

Ne este tuturor arhicunoscut un verset din 1 Ioan 1:9, verset care conține una dintre cele mai frumoase promisiuni ale lui Dumnezeu, promisiunea că dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte și să ne curățească de orice nelegiuire/nedreptate. Ce mare mângâiere este să știm că persoana față de care am greșit are această dispoziție față de noi de a ne ierta și în felul acesta relația noastră cu acea persoană să fie reconciliată!

1 Ioan 1:8-10 (NTR): „Dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi.”

Vom înțelege mai bine aceste versete uitându-ne la contextul întregii epistole și corelând această temă cu alte pasaje ale Scripturii.

Cartea 1 Ioan a fost scrisă pentru cei care au crezut în Cristos, dar care aveau îndoieli cu privire la faptul că sunt sau nu convertiți cu adevărat. Apostolul Ioan le prezintă caracteristici ale celor care au experimentat nașterea din nou, din Dumnezeu, ca în felul acesta ei să se poată autoexamina și să fie întăriți în credință. (În 1 Ioan 5:13 ne este prezentat scopul acestei epistole: „V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, cei care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viață veșnică.”).

Cel născut din Dumnezeu nu continuă în păcat ca stil de viață

În această epistolă se subliniază din nou și din nou acest adevăr, și anume că cel născut din Dumnezeu nu continuă în păcat ca stil de viață.

Iertarea care ne-a fost oferită de Dumnezeu în Hristos nu ne încurajează la o viață ușuratică, ci ea ne responsabilizează.

1 Ioan 3:6,9 (NTR): „Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Oricine este născut din Dumnezeu nu mai trăiește în păcat (în Cornilescu: nu păcătuiește), pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el; și el nu poate continua să păcătuiască (în Cornilescu: nu poate păcătui), fiindcă a fost născut din Dumnezeu.”

1 Ioan 5:18: „Știm că oricine este născut din Dumnezeu, nu trăiește în păcat (în Cornilescu: nu păcătuiește), ci pe cel născut din Dumnezeu, Acesta (Dumnezeu) îl apără, iar cel rău nu se atinge de el.”

În NTR „nu păcătuiește” este tradus prin „nu continuă să păcătuiască” și ajută destul de mult în înțelegere. Altfel, această epistolă este puțin contradictorie la o primă citire. Un creștin sincer va înțelege că din momentul în care a fost adus în familia Domnului prin naștere din nou nu va mai păcătui. Păi cum mă spală sângele lui Hristos de orice păcat atunci când îmi mărturisesc păcatul, dacă acum sunt în lumină și nu mai păcătuiesc? Ce rost mai are această promisiune?

Iertarea care ne-a fost oferită în Hristos ne responsabilizează

Iertarea care ne-a fost oferită de Dumnezeu în Hristos nu ne încurajează la o viață ușuratică, ci ea ne responsabilizează. Cel care își zice: „Pot să-mi permit acest păcat, pentru că Dumnezeu este bun și mă iartă” a înțeles foarte puțin din ce înseamnă harul lui Dumnezeu. Iar acela care găsește în iertarea lui Dumnezeu un permanent pretext de a trăi pentru firea pământească, acela nu Îl cunoaște pe Dumnezeu. Vedem lucrul acesta în Galateni 5:13: „Voi ați fost chemați la libertate, fraților, dar nu folosiți libertatea pentru fire (carne), ci, în dragoste, slujiți-vă unul pe altul.”

Mulți înțeleg libertatea pe care o avem în Hristos ca fiind un permis pentru a trăi în păcat. Însă am fost eliberat de păcat ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

Proverbe 28:13 (NTR) – „Cine își ascunde păcatele nu va propăși, dar oricine le mărturisește și renunță la ele va găsi milă.” În pocăință, „mărturisirea” și „renunțarea” formează corp comun, sunt inseparabile.

Nu găsesc milă pentru că îmi schimb întâi comportamentul și devin în felul acesta acceptabil. Pocăința nu înseamnă doar vorbe goale, ci ea se dovedește a fi autentică prin faptul că este însoțită de o anumită atitudine vis-a-vis de lucrurile pentru care omul și-a cerut iertare. Ca atunci când soțul îi cere iertare soției că i-a fost infidel, dar continuă să facă tocmai aceleași lucruri pentru care și-a cerut iertare. Aceasta nu este nicidecum pocăință și părere de rău. Este o nebunie să facă asta!

Iov 31:33 (NTR): „Dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii (sau cum a făcut Adam), zăvorându-mi nedreptatea în inimă pentru că m-aș fi temut de mulțime, iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând și neîndrăznind să ies afară…” Iov în acest verset face referire la ascunderea păcatului de către Adam. Imediat după ce Adam și Eva încalcă porunca explicită a lui Dumnezeu, de a nu mânca din pomul cunoașterii binelui și răului, vedem două efecte ale căderii în inima lor, efecte pe care le vedem active și astăzi:

  1. S-au ascuns (Geneza 3:8-10 – „Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea amurgului și s-au ascuns de Domnul Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis: – Unde ești? – Am auzit glasul Tău în grădină, a răspuns el, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol; de aceea m-am ascuns.”)
  2. Au dat vina pe celălalt (Geneza 3:11b-13 – „Ai mâncat cumva din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci? – Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom și am mâncat, a răspuns Adam. Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: – Ce-ai făcut? – Șarpele m-a înșelat și am mâncat, a răspuns femeia.”)

Adam de fapt nu-și asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acțiunile sale. Dă atât vina pe Dumnezeu, spunând cu alte cuvinte: „Doamne, a fost ideea Ta să-mi dai o soție!”, cât și pe Eva, cea pe care el ar fi trebuit să o păzească de orice pericol (vezi Geneza 2:15). Ba mai mult vedem cu păcatul îi orbește.

Hristos, noul Adam, este Cel care face toate lucrurile noi. Dacă în Adam cu toții am căzut și am fost infestați cu un virus mortal, în Hristos suntem recreați, suntem făcuți făpturi noi.

Un popor care să fie doar al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune

Hristos nu și-a dat viața pentru ca noi să fim liberi de acum să păcătuim, ci să fim liberi de a nu mai păcătui.

Tit 2:11-14 (NTR) – „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață să renunțăm la lipsa de evlavie și la poftele lumești și să trăim în veacul de acum într-un mod cumpătat, drept și evlavios, în timp ce așteptăm fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Cristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor care să fie doar al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Harul lui Dumnezeu ne învață să renunțăm la lipsa de evlavie și la poftele lumești. În așteptarea revenirii Domnului Isus, creștinul adevărat înțelege că trebuie să trăiască o viață responsabilă. Lucrul acesta îl regăsim și în 1 Ioan 3:3: „Oricine are nădejdea aceasta în El (în Hristos) se curățește, așa cum și El este curat.” Hristos S-a jertfit, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor care să fie doar al Lui, în mod exclusiv al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. Hristos nu Și-a dat viața pentru ca noi să fim liberi de acum să păcătuim, ci să fim liberi de a nu mai păcătui.

Cei care propovăduiesc doctrinele harului sunt de multe ori acuzați de libertinaj și de faptul că încurajează la o viață de păcat. În dimineața aceasta am văzut că nimic nu este mai greșit. Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva!