2 Corinteni 12:1-10 – Suficiența harului lui Dumnezeu


| Text biblic: 2 Corinteni 12:1-10 | Tematică: Harul lui Dumnezeu
1. Experienţele spirituale nu sunt un motiv de laudă (vers. 1-6)

Să privim puţin la contextul acestui pasaj. Capitolele 12-14 din 2 Corinteni subliniază interesul deosebit al creştinilor din Corint cu privire la darurile spectaculoase şi neobişnuite ale Duhului Sfânt. Probabil că „super-apostolii” se lăudau cu astfel de experienţe speciale. Însă apostolul Pavel arată în versetul 1 că a te lăuda cu propriile experienţele spirituale este un lucru nepotrivit, deoarece, dacă acestea sunt adevărate, ele sunt darurile lui Dumnezeu. Lauda vine din mândrie şi alimentează mândria.

Apostolul descrie o persoană pe care o cunoştea în Hristos (vers. 2). Folosirea persoanei a III-a este o expresie a smereniei.

Pavel a auzit limbajul raiului (vers. 4) şi a înţeles ce s-a spus acolo, dar nu a avut voie să reproducă nimic din toate acestea, când a revenit pe pământ. Cuvintele au fost insuficiente, în sensul că realităţile văzute au fost prea sacre pentru a putea fi rostite şi, prin urmare, nu puteau fi făcute publice. G. Campbell Morgan: „Sunt unii care par foarte dornici să relateze vedeniile şi revelaţiile pe care le-au avut. Întrebarea se pune dacă nu cumva tocmai râvna cu care doresc să relateze aceste vedenii şi revelaţii este în sine o dovadă a faptului că aceste vedenii şi revelaţii nu sunt de la Domnul.”

2. Rostul ţepuşului în carne (vers. 7-10)

Versetul 7 confirmă foarte clar că acel „om în Hristos” din versetul 2 era Pavel însuşi. El a primit nişte descoperiri uimitoare. Astfel de experienţe spirituale însă aduceau cu ele pericolul mândriei spirituale, una din formele cele mai grave pe care le poate lua mândria. Aceasta indică faptul că am pierdut din vedere crucea şi dependenţa noastră de harul Domnului Isus Hristos. Nu există niciun lucru bun pe care diavolul să nu încerce să-l transforme în ceva rău. Atunci când suntem cel mai aproape de Dumnezeu, Satan ne poate ataca atât prin ispite subtile, cât şi prin unele foarte evidente.

Pentru a fi împiedicat să devină încrezut, lui Pavel i s-a dat „un ţepuş în carne” (v. 7). Nu ni se spune nicăieri ce anume era acest ţepuş. Era ceva de natură fizică, din moment ce este descris ca fiind „în carne”. S-au făcut multe speculaţii în jurul acestui subiect. Nu ne este însă de niciun folos să speculăm şi probabil că identitatea acestui ţepuş este ascunsă din motive bine întemeiate. Natura exactă a ţepuşului a fost ascunsă tocmai pentru ca toţi creştinii afectaţi de vreun ţepuş dureros să se poată simţi încurajaţi şi ajutaţi de această experienţă pe care a avut-o apostolul.

Rugăciunea lui Pavel ca ţepuşul să fie îndepărtat a fost ascultată, dar răspunsul nu a fost cel aşteptat de apostol. În fapt, Dumnezeu i-a spus lui Pavel: Nu voi elimina ţepuşul, ci voi face un lucru şi mai bun: îţi voi da harul de a-l suporta. Deşi nu ţi-am dat ce-ai cerut, îţi dau însă ceea ce îţi lipseşte mai mult. Tu vrei să ai puterea şi tăria Mea, care să însoţească propovăduirea ta. Cel mai bun mod în care se poate realiza aceasta este ca tu să fii menţinut într-o stare de slăbiciune.”

Dumnezeu nu iroseşte niciodată durerea. El face întotdeauna ca aceasta să lucreze spre binele nostru final: asemănarea tot mai fidelă cu Fiul Său.

3. Cum să învăţăm dependenţa de harul lui Dumnezeu?

Este destul de dificil pentru noi să învăţăm dependenţa de harul lui Dumnezeu în domeniul creşterii spirituale şi al biruinţei asupra păcatului.

Înainte să învăţăm suficienţa harului lui Dumnezeu, trebuie să învăţăm despre insuficienţa noastră. Cu cât ne vedem mai păcătoşi, cu atât apreciem mai mult harul ca şi favoarea nemeritată a lui Dumnezeu. Într-o manieră similară, cu cât ne vedem mai mult slăbiciunile, neputinţele şi dependenţa noastră, cu atât apreciem mai mult harul lui Dumnezeu în sensul de ajutor şi putere oferite prin Duhul Sfânt. Pentru ca slujirea lui Hristos să dea roade, trebuie ca slujitorul să fie slab. Cu cât este mai slab, cu atât mai mare va fi puterea lui Hristos, ce va însoţi propovăduirea sa: „căci când sunt slab, atunci sunt tare.”

4. Cum să beneficiem de harul lui Dumnezeu?

Ca să putem trăi o viaţă de biruinţă asupra păcatului şi să-L putem glorifica pe Dumnezeu în orice situaţie este necesar ca fiecare zi să luăm în posesie puterea pe care Dumnezeu a făcut-o disponibilă pentru noi în Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. Distribuirea zilnică de mană pentru poporul Israel în deşert este o ilustrare perfectă a modului în care Dumnezeu dă har copiilor Săi. Există întotdeauna har pentru fiecare creştin în parte. Dar Dumnezeu nu ne permite să „adunăm” acest har sau să facem provizii. În fiecare dimineaţă trebuie să cerem har de la El pentru o nouă zi. Uneori avem nevoie de o nouă rezervă de har în fiecare oră!

A. Prima modalitate prin care putem beneficia de harul lui Dumnezeu este, pur şi simplu, să-l cerem prin rugăciune: Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie (Evrei 4:16).

B. În al doilea rând, dacă dorim să creştem tot mai mult de harul lui Dumnezeu, trebuie să iubim Sfânta Scriptură. Trebuie să căutăm să cunoaştem şi să înţelegem marile adevăruri ale Bibliei: adevăruri despre Dumnezeu şi caracterul Său, şi adevăruri despre om şi nevoia sa disperată după harul lui Dumnezeu.