Martira adolescentă

Lady Jane Grey (c. 1537-1554)


10 Februarie 1554: Două zile înainte ca Lady Jane Grey să urce pe eșafod. Capelanul catolic John Feckenham intră în celula lui Jane din Turnul Londrei în speranța că îi va salva sufletul. Sau așa crede el.

Lady Jane Grey

Regina Mary (cunoscută drept „Mary Sângeroasa”) semnase deja condamnarea la moarte a verișoarei sale, Jane, dar și-a trimis capelanul ei experimentat să vadă dacă poate să o atragă pe Jane înapoi de partea Romei înaintea execuției sale. Jane avea cam șaptesprezece ani.

Urmează o dezbatere tensionată – Fackenham, apologetul catolic și Jane, adolescenta reformată. El insistă că justificarea vine prin credință și fapte; ea își menține poziția asupra sola fide. El afirmă că pâinea și vinul euharistiei sunt întocmai trupul și sângele lui Cristos; ea susține că elementele simbolizează lucrarea salvatoare a lui Isus. El afirmă autoritatea Bisericii Catolice alături de Scriptură; ea insistă că biserica stă dedesubtul privirii străpungătoare a cuvântului lui Dumnezeu.

„Sunt sigur că noi doi nu ne vom [mai] întâlni niciodată”, îi spune Freckenham în cele din urmă lui Jane, insinuând condamnarea ei veșnică. Dar Jane întoarce avertismentul asupra lui: „Este adevărat că nu ne vom [mai] întâlni niciodată, dacă Dumnezeu nu îți va schimba inima.”

Dumnezeul suveran al lui Lady Jane

Dintr-un punct de vedere, viața lui Jane e o poveste despre manipulare, despre oameni puternici care folosesc o adolescentă drept recuzită politică și socială. Părinții ei i-au impus un regim educațional strict în speranța că se va putea căsători cu moștenitorul tronului Angliei. Când acea oportunitate a trecut, familia Grey a complotat cu preotul șef al regelui pentru a o căsători pe Jane cu Guildford Dudley, un bărbat pe care ea îl disprețuia. Apoi, după moartea regelui, un grup de conspiratori politici i-a înmânat coroana care avea să o coste pe Jane capul.

Un punct de vedere real, pe cât e posibil, dar care aparține Eclesiastului – este perspectiva „de sub soare” asupra lui Lady Jane. Prin prisma providenței lui Dumnezeu, apare o Jane diferită. O Jane care și-a folosit cunoștințele de greacă și ebraică pentru a studia Scripturile în limba lor originală. O Jane trimisă la curtea lui Henry al VIII-lea pentru pregătire, dar care ajunge să îl cunoască pe Isus prin mărturia creștină a reginei Katherine Parr. Și, în final, o Jane care înfruntă judecata, închisoarea și decapitarea având chiar cuvintele lui Dumnezeu pe buze.

Această a doua perspectivă nu e o încercare de a transforma un om într-un sfânt sau o închinare la eroi. Relatările ne spun că Jane putea fi încăpățânată ca o buruiană. Perspectiva aceasta pur și simplu recunoaște că Dumnezeul lui Iosif încă țese răscumpărare folosind rude uneltitoare și celule singuratice ale închisorii. „Voi ați plănuit împotriva mea ce este rău”, ar fi putut Jane să le spună multor oameni, „dar Dumnezeu a plănuit lucrul acesta spre bine” (Geneza 50:20).

Celula din Turn

Lady Jane a urcat pe tron fără tragere de inimă pe 10 iulie 1553 și l-a părăsit de bunăvoie pe 19 iulie 1553, când Mary a adunat o armată pentru a-și înlătura verișoara regină. Astfel, Jane este adesea amintită printr-un număr: Regina de Nouă Zile.

Pe 7 februarie 1554, Mary a semnat condamnarea la moarte care avea să o trimită pe Jane la eșafod peste doar 5 zile. Pe lângă disputa cu Feckenham, Jane și-a petrecut ultimele zile pregătind un scurt discurs pentru execuția ei și trimițând niște ultime remarci. În interiorul Noului Testament în greacă al ei, ea i-a scris surorii sale, Katharine:

Aceasta este, dragă soră, cartea Legii Domnului. Este testamentul și ultima sa dorință, pe care ne-a lăsat-o moștenire nouă, ticăloșilor, care te va conduce pe calea spre fericire veșnică… Și oricât de înduioșătoare poate fi moartea mea, bucură-te la fel ca mine, soră bună, că voi fi eliberată din această natură supusă putrezirii, și voi fi îmbrăcată cu neputrezirea. Căci sunt încredințată că pierzând o viață muritoare voi câștiga o viață nemuritoare.

Pe eșafod

Dimineața zilei de 12 februarie a adus-o pe Jane la zidul Turnului Alb central, unde o mică mulțime și un călău îi așteptau sosirea. Întorcându-se spre cei care priveau, Jane a anunțat: „Nu doresc să fiu salvată prin niciun alt mijloc, decât prin mila lui Dumnezeu, în sângele singurului Său Fiu Isus Cristos.” A îngenunchiat și a recitat Psalmul 51: „Ai milă de mine, Dumnezeule…”

Odată legată la ochi, Jane a bâjbâit drumul către buturuga de execuție și și-a pus capul în adâncitură. Ultimul sunet pe care mulțimea l-a auzit înainte ca toporul să bufnească în buturugă a fost o rugăciune din vocea de șaptesprezece ani a lui Jane: „Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul.” Așa s-a sfârșit viața lui Lady Jane Grey, martira adolescentă.


Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.

Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.