Geniul din Geneva

John Calvin (1509–1564)


| Serie: Aici stăm - 500 de ani de Reformă | Tematică: Reforma

În toamna anului 1539, John Calvin îi scria lui Sadoleto, un cardinal italian care căuta să recâștige Geneva de partea bisericii romano-catolice: „Zelul [tău] pentru viața evlavioasă [este] un zel care îl ține pe om devotat în totalitate propriei persoane, și nu îl determină, prin nicio manifestare, să glorifice numele lui Dumnezeu”. Continuă prin a spune că Sadoleto ar trebui să „pună în fața [omului], ca prim motiv al existenței lui, râvna de a ilustra gloria lui Dumnezeu” (Selecții din scrierile sale, 89).

Acesta ar fi un motto potrivit pentru întreaga viață și lucrare a lui Calvin – râvna de a ilustra gloria lui Dumnezeu. Semnificația esențială a vieții și predicării lui Calvin este că a regăsit și a întruchipat o pasiune pentru realitatea și splendoarea absolută a lui Dumnezeu.

Cucerit de Măreție

Calvin s-a născut pe 10 iulie 1509, în Noyon, Franța, când Martin Luther avea 25 de ani și abia începuse să predice Biblia în Wittenberg. Mesajul și spiritul Reformei nu aveau să ajungă la Calvin pentru următorii 20 de ani, iar între timp acesta și-a devotat anii tinereții studiului teologiei medievale, dreptului și clasicilor.

John Calvin

Dar în 1533 un lucru dramatic a avut loc în viața sa prin influența învățăturii Reformate. Calvin relatează că își dădea silința să trăiască credința catolică cu râvnă, când „Dumnezeu, printr-o convertire neașteptată, mi-a cucerit mintea și a dus-o într-o stare învățabilă… Primind astfel ceva din gustul și cunoașterea adevăratei evlavii, am fost imediat înflăcărat de o dorință intensă de a progresa.” (Selecții ale scrierilor sale, 26).

Dintr-o dată, Calvin a văzut și a gustat în Scriptură măreția lui Dumnezeu. Și în acel moment, atât Dumnezeu, cât și Cuvântul Său au fost atât de puternic autentificate în sufletul său, încât a devenit slujitorul iubitor al lui Dumnezeu și al Cuvântului Său pentru tot restul vieții sale.

Păstorul genevez

Calvin știa ce fel de lucrare voia. Își dorea să se bucure de ușurința literaturii, încât să poată promova credința Reformată ca academician. Dar Dumnezeu avea planuri radical diferite.

După ce a scăpat din Paris și a părăsit în cele din urmă Franța definitiv, Calvin a intenționat să meargă în Strasbourg pentru o viață liniștită de producție literară. Dar în timp ce Calvin își petrecea noaptea în Geneva, William Farrel, liderul înfocat al Reformei din acel oraș, a aflat că era acolo și l-a căutat. Avea să fie o întâlnire care a schimbat cursul istoriei, nu doar pentru Geneva, ci și pentru lume. Calvin își amintește:

Farrel, care ardea cu o râvnă extraordinară pentru înaintarea Evangheliei, a aflat repede că inima mea era îndreptată spre a mă dedica studiilor private… și văzând că nu a obținut nimic prin rugăminți stăruitoare, a mers mai departe rostind o amenințare, anume că Dumnezeu îmi va blestema izolarea și liniștea studiilor pe care le doream, dacă m-aș fi retras și aș fi refuzat să ofer ajutorul, când necesitatea era atât de urgentă. În urma acestui blestem am fost atât de cuprins de groază, încât m-am oprit din călătoria în care mă pornisem.

Cursul vieții sale a fost schimbat irevocabil. Calvin avea să nu mai lucreze niciodată în ceea ce el numea „calmul studiilor”. De acum înainte, fiecare pagină a celor 48 de volume ale cărților, broșurilor, predicilor, comentariilor și scrisorilor pe care le-a scris aveau să fie bătute pe nicovala responsabilității pastorale. În următorii 28 de ani (în afara unei pauze de 2 ani), Calvin s-a dedicat expunerii Cuvântului – arătând congregației sale geneveze măreția lui Dumnezeu în Scriptură.

Gloria recuperată

Nevoia de Reformă a avut la bază următorul fapt: Roma a „distrus gloria lui Hristos în multe feluri” (Portretul lui Calvin, 9). Potrivit lui Calvin, motivul pentru care biserica a fost „purtată în derivă cu atât de multe doctrine străine” era că „excelența lui Hristos nu este percepută de noi” (Portretul lui Calvin, 55). Cu alte cuvinte, mărețul gardian al ortodoxiei biblice de-a lungul secolelor este pasiunea pentru gloria și măreția lui Dumnezeu în Hristos.

Problema nu e reprezentată, în primul rând, de subiectele sensibile și bine cunoscute ale Reformei: justificarea, abuzurile preoțești, transsubstanțierea, rugăciunea către sfinți și autoritatea papală. Mai presus de acestea – și pusă în joc în toate aceste aspecte, pentru Calvin era problema fundamentală dacă gloria lui Dumnezeu strălucea în plinătatea ei, sau era în vreun fel diminuată. De la începutul lucrării sale până la sfârșitul vieții, steaua călăuzitoare a viziunii sale era centralitatea și supremația și măreția gloriei lui Dumnezeu.

Deschizând comorile Scripturii

Geerhardus Vos a susținut că această concentrare asupra gloriei lui Dumnezeu este motivul pentru care tradiția Reformată a reușit mai deplin decât tradiția Luterană să „stăpânească bogatul conținut al Scripturilor”. Ambele „s-au aruncat asupra Scripturilor”. Dar iată diferența:

Deoarece teologia Reformată s-a agățat de Scripturi în cea mai adâncă idee fundamentală a lor, era într-o poziție care îi permitea să lucreze cu ele mai deplin din acest punct central și să permită fiecărei părți din conținutul lor să-și dezvăluie sensul complet. Această idee centrală, care a servit drept cheie pentru a descuia comorile bogate ale Scripturilor, era supremația slavei lui Dumnezeu în comparație cu tot ce a fost creat. (Scrieri mai scurte, 243)

Adevăratul geniu al Genevei nu era mintea lui John Calvin, ci pasiunea pentru gloria lui Dumnezeu. Fiecare generație are nevoie să descuie comorile Scripturilor pentru pericolele și posibilitățile specifice ale vremii sale. Generația noastră are nevoie de acest lucru la fel de mult ca oricare alta. Cred că vom face acest lucru bine doar dacă vom fi cuceriți profund și cu bucurie de către cea mai măreață realitate pe care Scriptura o revelează – maiestatea gloriei lui Dumnezeu.


Acest articol face parte din seria Aici Stăm – 500 de ani de Reformă. Anul acesta, în luna octombrie, se împlinesc 500 de ani de când Martin Luther și-a țintuit cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg, moment care a marcat începutul Reformei. Pentru a marca această aniversare, vă invităm să ne însoțiți într-o călătorie de 31 de zile cu scurte biografii ale multor eroi ai Reformei, câte 5-7 minute pentru fiecare zi din octombrie.

Seria de articole este preluată cu permisiune de pe Desiring God – http://www.desiringgod.org/here-we-stand.