Jertfa lui Cristos este suficientă


Unii spun că în momentul în care cineva crede în Isus și are păcatele iertate, lucrul acesta nu e îndeajuns. Trebuie să existe o iertare de păcate și-n același timp un transfer al vieții fără de păcat a lui Isus, în sensul în care Isus a ascultat toată viața Lui de Legea Mozaică. Iar acea ascultare perfectă, o numesc ei ascultare activă a lui Isus, este trecută în dreptul celui credincios. Deci ei spun așa: că iertarea aceasta de păcate nu ne face drepți, nu ne îndreptățește, nu ne face desăvârșiți. Ea trebuie să vină împreună cu acest transfer al vieții lui Isus fără păcat, a ascultării Lui active față de Legea Mozaică pe tot timpul vieții.

Unii numesc doctrina aceasta o erezie. Nu e neaparat o erezie, dar este o interpretare greșită. Cu siguranță. În primul rând, acesta e motivul pentru care am citit de la versetul 21, neprihănirea aceasta pe care o dă Dumnezeu este independent de Lege. Adică Dumnezeu nu așteaptă ca Isus să asculte perfect Legea și să treacă ascultarea aceasta activă a lui Isus în contul nostru și în felul acesta să ne facă desăvârșiți. Nu! Este independent de Lege. Și de fapt ce zice în Evrei e că printr-o singură jertfă i-a făcut desăvârșiți… când? Pentru totdeauna! Nu spune că doar pentru o anumită perioadă, până când li se va credita și viața fără de păcat a lui Isus. E o discuție dintr-asta teologică non-sens, însă este foarte periculoasă. Și este foarte periculoasă tocmai pentru că îi face pe credincioși să se întoarcă din nou la Legea Mozaică. Este necesar să rezolvi relația aceasta pe care o ai cu Legea. Dacă nu rezolvi aceste cerințe ale Legii… (și Isus a făcut deja lucrul acesta pentru tine, adică de ce să nu ți se crediteze lucrul acesta?)… atunci ai o problemă.

Avem o iertare deplină și trebuie să ne bucurăm de iertarea aceasta deplină pe care Isus a oferit-o pentru noi.

Biblia nu vorbește despre așa ceva! Atât în Romani capitolul 3, pe care l-am citit, cât și în textele noastre pe care le avem în Evrei și pe care le-am tot răsfoit, se spune că noi căpătăm iertare… prin ce? Prin jertfa lui Isus. Când? În momentul în care Isus a făcut-o. Pentru ce perioadă? Pentru totdeauna.

Frații și surorile mele dragi, să nu lăsați pe nimeni să vă păcălească cu chestia asta! Avem o iertare deplină și trebuie să ne bucurăm de iertarea aceasta deplină pe care Isus a oferit-o pentru noi. Nu trebuie să ne întoarcem sub Legea Mozaică, nu trebuie să ne întoarcem sub nicio lege și nu depindem nici de faptul acesta, ca Isus să împlinească toată Legea pentru noi. Isus a împlinit toată Legea Mozaică pentru că spune în Galateni 4 că S-a născut sub ea. Și din cauza aceasta a împlinit-o pe toată. Însă ea nu ni se creditează nouă, ascultarea lui Isus față de Legea Mozaică nu ni se creditează nouă. Ce face este să veridice, să confirme că El este Mielul lui Dumnezeu care va ridica păcatul lumii. Mielul lui Dumnezeu fără păcat, fără cusur. E o confirmare a faptului că Isus era acel Miel fără cusur care va ridica păcatul. Dar noi nu depindem în viața noastră de astăzi de acele lucruri.

S-ar putea să pară puțin bizare lucrurile acestea, poate nu le-ați auzit niciodată, deși eu am făcut de foarte multe ori, chiar de aici… niște declarații care nu au fost tocmai corecte. Am zis că neprihănirea lui Isus, și când am făcut lucrul acesta m-am referit la perioada în care El a ascultat de Lege, ne-a fost creditată nouă. Am făcut declarația asta. Probabil nu înțelegeam, nu înțelegeam foarte mult, înțelegeam și eu puțin. Însă prin harul lui Dumnezeu am fost atent la textele acestea, le-am înțeles mai bine, și acesta este adevărul: că jertfa lui Isus aduce iertare o dată pentru totdeauna.

Problema noastră este că nu înțelegem cuvântul „neprihănire” în tot studiul acesta. Noi nu înțelegem. Noi când ne gândim la neprihănire, la dreptate, o luăm strict din perspectiva aceasta juridică, legală. Ceea ce pe de o parte este adevărat. Însă cartea Evrei aduce un surplus la ideea aceasta. Și de aceea vorbește despre faptul că jertfa lui Isus ne face desăvârșiți și jertfa lui Isus ne oferă intrare în prezența lui Dumnezeu (sau face ca Dumnezeu să ne accepte). Toate înseamnă același lucru. Și neprihănit, și drept, și acceptat de Dumnezeu și făcut desăvârșit, în sensul în care ai intrare liberă la Tatăl, toate înseamnă același lucru. Asta e problema de fapt în toată discuția aceasta, că oamenii nu înțeleg foarte bine terminologia și le separă. Și spun că da, Isus ne iartă păcatele, ne oferă intrare, dar… ca să fie imputată sau trecută în dreptul nostru, creditați cu neprihănirea, avem nevoie și de ascultarea activă a lui Isus, de ceea ce Isus a făcut pe toată perioada vieții Lui, ascultând de Legea Mozaică. Ceea ce cred că este greșit.

Textul pe care ei se bazează cel mai mult este Romani capitolul 5… Ei se uită în mod special la un singur verset. Versetul 18 este textul cheie pentru ei. Însă îl interpretează greșit. Versetul 18 spune: „Deci, așa cum printr-o singură greșeală a venit o condamnare pentru toți oamenii, tot astfel, printr-un singur act drept, a venit o îndreptățire pentru toți oamenii care duce la viață.” Și ei spun așa: că acest act drept la care se referă aici, vorbind despre Isus, este viața Lui trăită în ascultare de Legea Mozaică. Toată viața Lui. Și aceasta este trecută în dreptul celor credincioși, în dreptul celor care cred în El și în felul acesta au viață.

Acum, uitați-vă foarte bine în text. Spune că printr-o singură greșeală a venit condamnare, sau moarte. Cine a greșit? Textul ne spune. Adam. Dacă vorbim despre toată viața lui Isus, ca fiind necesară nouă ca să avem viață, și de ascultarea Lui activă față de Dumnezeu, și ascultarea față de Legea Mozaică, dacă avem nevoie de acestea, a doua parte a versetului, înseamnă că nouă ni se creditează nu doar greșeala lui Adam, ci toată viața lui Adam. Toate păcatele pe care El le-a făcut după aceea, toate ni se creditează nouă. Ceea ce e o prostie. Este o prostie! Nicăieri în Scriptură nu se vorbește despre așa ceva.

Noi suntem păcătoși și suntem în păcat, iar Romani 5 vorbește despre lucrul acesta, pentru că Adam a păcătuit. Dar vorbește despre păcatul acela în grădina Edenului. Nu vorbește că după aceea toată viața și-a trăit-o în păcat și nouă ni se creditează toată viața lui Adam.